Potrivit unui raport al BNR care analizează structura creditelor şi depozitelor populaţiei în profil teritorial, la sfârşitul anului trecut, înainte de apariţia „crizei francului” care le-a provocat dureri serioase de cap multor datornici la bănci, arădenii aveau restanţe la creditele în valută în valoare de 244.200.000 de lei, iar la creditele luate în moneda naţională restanţele au ajuns să fie de 172, 6 milioane. Dacă „criza” va continua, cu siguranţă că valoarea restanţelor la împrumuturile în valută va creşte. În urma aprecierii semnificative a monedei eleveţiene, clienţii băncilor care nu au ascultat sfaturile venite din partea reprezentanţilor BNR, care repetau de câte ori aveau ocazia că este bine să te îndatorezi în moneda în care eşti plătit, preferând ofertele făcute în franci, mult mai avantajoase la un moment dat, dar extrem de dezavantajoase acum, au început să iasă în stradă.
Protecţia Consumatorilor reacţionează
În aceste condiţii, comisarii de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor susţin că în aceste condiţii este necesar să se prevadă măsuri clare pentru a-i sprijini pe consumatorii cu privire la conştientizarea riscului pe care şi-l asuma, precum şi cu privire la posibilitatea limitării expunerii la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului. „Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a întreprins toate demersurile necesare pentru a îndeplini rolul de mediator în relaţia dintre bănci şi consumatori în contextul legislaţiei în vigoare. Însă, aceasta conduce, cel mult, la rezolvarea punctuală, cu o scădere nesemnificativă a costurilor pentru un număr mic de consumatori. Pentru a stabili un echilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, apreciem că este necesară o soluţie legislativă prin care să se impună împărţirea riscurilor şi aplicarea principiului echitaţii. Însă, până la implementarea soluţiilor legislative avem nevoie de măsuri imediate pentru a evita apariţia unor fenomene sociale grave. Dorim evitarea situaţiei în care consumatorul este cel care suporta riscurile în totalitate. Întotdeauna se aduce în discuţie riscul financiar la care sunt supuse băncile, falimentul în care ar putea intra, faptul că vor pleca din ţară etc, niciodată nu se vorbeşte despre ce se întâmplă cu consumatorii romani şi familiile acestora – faptul că rămân fără locuinţă şi fără venituri, aceste cazuri neputând beneficia nici măcar de ajutor social din partea statului. În acest sens, adresam în mod public, tuturor instituţiilor financiar bancare, implicate în criză CHF, următoarea întrebare: «Ce soluţii concrete oferiţi clienţilor aflaţi în imposibilitatea de a-şi plăti ratele lunare, clienţi bun-platnici până la apariţia crizei CHF ? Ne referim la soluţii care să vizeze întreaga perioadă de creditare, nu soluţii pe termen scurt. Ne dorim soluţii care să acopere o parte semnificativă a costurilor apărute în urma creşterii valorii CHF”, se arată într-un comunicat de presă al ANPC. Conducerea instituţiei apreciază că în urma aprecierii francului elveţian câştigă băncile, iar consumatorii sunt prejudiciaţi, astfel încât se impune găsirea „unei soluţii imediate din partea instituţiilor de creditare”. Audiată în Comisia de Buget-Finanţe a Camerei Deputaţilor, conducerea BNR nu a venit cu soluţii concrete în pentru a dezamorsa criza, susţinând ideea unor negocieri individuale între clienţi şi bănci.
Scurt istoric
Comparativ cu anul 2008, când criza financiară a început să-şi facă simţită prezenţa în România mai serios, valoarea restanţelor populaţiei a explodat pur şi simplu. Dacă în decembrie 2008, arădenii aveau restanţe de 45,4 milioane la creditele în lei şi de 20,18 milioane la creditele în valută, la sfârşitul anului 2010, după măsurile dure luate de guvernul de atunci pentru evitarea colapsului economic, restanţele la creditele în lei au ajuns la 147,7 milioane, iar la cele în valută la 171,8 milioane. Un an mai târziu, creditele restante în lei au totalizat 163,3 milioane, iar la cele în valută la 251,6 milioane.
