Cu mult timp în urmă, a trăit un boier foarte bogat şi tare bun. Într-o zi l-a chemat la el pe un ţăran sărac de pe moşia sa şi i-a spus: „Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Îţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?“ „Sigur, boierule – a răspuns omul bucuros – ce trebuie să fac?“ „Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.“
Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus? „El şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-i ciupesc din bani, să-l înşel?!“
Şi în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere materiale de construcţii ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat lucrarea, casa arăta foarte frumoasă pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că destul de repede ea se va strica.
Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus: „Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De aceea te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare“.
Într-o democraţie cumsecade şi vie, guvernele unei ţări se succed unul după altul: Opoziţie-Putere-Opoziţie-Putere. Vrând-nevrând fosta Opoziţie devine Putere şi viceversa. Într-o democraţie normală şi cumsecade, vie şi în mişcare fiecare guvern n-are ce face şi trebuie să continuie unele proiecte începute de cealaltă parte a politicii, adică de adversarii politici. Repet: într-o democraţie cumsecade! Căci la noi democraţia nefiind cumsecade, fiind în esenţă o caricatură de democraţie, o curvăsărie politică, proiectele începute de un guvern nu se continuă de următorul guvern nici de-al dracului. Oricât de bun ar fi acel proiect. Am să dau un exemplu chiar de aici, din Arad. Aflaţi la Putere, PDL-iştii au demarat, printre altele, viaductul peste calea ferată Arad-Curtici, pe Centura Aradului. Treaba mergea strună, mai erau câteva luni şi necesara construcţie era gata. Ghinionul a fost că s-a schimbat guvernul şi la Putere au ajuns PSD-iştii. Aceştia, pe motive politicianiste au sistat rapid lucrările, ca nu cumva construcţia iniţiată de pedelişti să fie finalizată şi lăudată. Rezultatul este că terminarea construcţiei stagnează, iar cei de la PSD rânjesc politic. La fel cum rânjeşte politic şi primarul Aradului, motivând că n-are bani să-şi plătească funcţionarii de la Primărie pe motiv că Guvernul Ponta nu le-a dat buget suficient. Şi că este nevoit să desfiinţeze Filarmonica de Stat deoarece Guvernul Ponta nu i-a alocat buget.
Cu alte cuvinte, politicienii noştri, atât de la Putere cât şi de la Opoziţie nu au nimic comun cu democraţia în folosul poporului (demos). Singurul lucru comun al Puterii şi al Opoziţiei este acela să creeze front de lucru pentru procurorii de la DNA.
Sunt aidoma acelui ţăran de la început care şi-a furat din propria casă. Nişte politicieni perimaţi, necivilizaţi, nişte troglodiţi sadea.
