Începuturile presei arădene (I)

Mai ales după anul 1815, ca reacţie la excesele revoluţionare de până atunci, Statul şi Biserica introduc un control sever în ceea ce priveşte libertatea de întrunire şi de exprimare. Prin urmare, intelectualii sunt în căutarea unor spaţii publice, care să devină adevărate forumuri politice, iar cafenelele, restaurantele sau redacţiile ziarelor oferă un astfel de refugiu. Treptat, aici vor începe să se ţină conferinţe publice, reuniuni politice sau „consfătuiri intime”, iar ziarele devin adevărate tribune ale exprimării noilor idei liberale şi naţionale. Treptat, saloanele aristocratice în care se făceau şi se desfăceau marile strategii politice continentale încep să-şi piardă influenţa, locul acestora fiind luat de noile spaţii de libertate. Acest fenomen este prezent în toată Europa secolului al XIX-lea şi se deplasează, invariabil, dinspre vestul, spre estul bătrânului continent. Din punct de vedere statistic, dacă la începutul secolului al XIX-lea doar 2% dintre europeni locuiau în cele douăzeci de oraşe care depăşeau uşor 100.000 de locuitori, la sfârşitul secolului existau 6 aglomerări urbane cu peste un milion de locuitori, 55 cu peste 250.000 de locuitori şi 180 cu peste 100.000 de locuitori, în total 15% din populaţia bătrânului continent locuind în mediul urban. Această dezvoltare urbană avea să ofere tot atâtea spaţii de libertate pentru intelectualii europeni. Cabaretele pariziene, în frunte cu Moulin Rouge şi Tabarin, tavernele londoneze sau cafenelele vieneze devin adevărate modele în domeniu, fiind imitate în fiecare capitală europeană. În acelaşi timp, reacţia intelectualilor europeni faţă de cenzură este totală, dorinţa de libertate izbucnind efectiv la fiecare categorie artistică sau ştiinţifică în parte. În prima jumătate a secolului al XIX-lea asistăm la una dintre cele mai strălu­citoare perioade ale culturii europene, marile mişcări filosofice, artistice sau politice – precum romantismul, socialismul, liberalismul, naţionalismul etc. – afirmându-se pe tot teritoriul continentului. Tot în această perioadă se manifestă şi o creştere a numărului de ziare politice independente, care aveau să facă legătura între elitele intelectuale şi popor. Dacă în Franţa napoleoniană existau doar patru ziare la momentul 1811, în anul 1846 intraseră pe piaţă 25 de cotidiane, cu un număr de 180.000 de abonaţi. În Prusia existau, în anul 1845, 42 de ziare politice, iar în Anglia, 373. La Viena, în schimb, nu exista presă independentă înainte de revoluţia de la 1848, iar în anul 1789 toate sălile de lectură fuseseră închise de frica iacobinilor. În Ungaria primul ziar liberal independent, Pesti Hirlap, fondat chiar de către Lajos Kossuth, avea să fie autorizat abia în anul 1841. În scurtă vreme, acest ziar avea să ajungă la un tiraj de 5.000 de exemplare, cifră nemaiauzită pentru această ţară.