Istoria ultimului deceniu şi mai bine ne-a arătat că Partidul Conservator a câştigat mult mai mult decât capacitatea sa electorală. Aşa că, în ultimul deceniu şi mai bine partidul fondatorului Voiculescu a fost un fel de UDMR pe stil românesc, adică mai tot timpul la guvernare. Însă de ceva timp dihonia a intrat în rândurile conservatorilor. Poziţiile dintre fondator şi preşedintele executiv, Daniel Constantin au devenit ireconciliabile şi asta mai ales de când s-a pus şi problema fuziunii cu PLR. Liderul PC a explicat din nou, de unde a pornit totul. El a menţionat că i-a spus lui Dan Voiculescu că nu va interveni pe linie de minister în dosarul ICA, concret, ministerul nu s-a retras din postura de parte civilă. „Am avut discuția vis-a-vis despre ceea ce se întâmplă în acel dosar, n-aș spune provocată de domnia sa, ci am simțit nevoia să spun că nu voi interveni niciodată în acel dosar. Am avut senzația că dânsul a înțeles, chiar dacă alți membri ai familiei sale probabil că nu au înțeles, de aceea, până în momentul în care s-a întâmplat condamnarea din august 2014, nu am avut niciun fel de conflict. Sigur că după acea condamnare am avut semnale că există o supărare și că va începe un atac, la un moment dat. Imediat după 16 noiembrie, când au început atacurile, atacurile pentru schimbarea mea de la conducerea PC”, a spus Daniel Constantin . Acesta a mai adăugat, la postul public de televiziune publică, că: „s-a pornit o campanie mediatică împotriva mea, de la 1 ianuarie, chiar din prima zi a acestui an, dar am luat această decizie pentru a exprima această situație pentru că s-a trecut, din păcate, la foarte multe atacuri, dacă vreți chiar amenințări în plan personal și nu neapărat asupra mea, ci asupra familiei. Sigur că îi datorez foarte multe lucruri domnului Voiculescu, dar nu cred că trebuie să fiu, acum, într-o situație, nedreaptă din punctul meu de vedere, care merg până la amenințări în plan personal. Cred că toate lucrurile trebuie să aibă o limită!”. Preşedintele PC Arad, Mircea Purcaru, nu doreşte să comenteze disputa la nivelul conducerii centrale a partidului, iscată de opiniile contrare privind fuziune PLR-PC. În opinia sa, acestea se vor rezolva, în cele din urmă, prin respectarea deciziei majorităţii, însă ar fi de dorit ca varianta aleasa să aibă girul unei majorităţi zdrobitoare a organizaţiilor din teritoriu. „Părerea mea este că disensiunile sunt create de diferenţele de opinie privind modul de participare la alegerile din 2016. Cei care doresc fuziunea sunt cei care consideră că este momentul ca partidul să-şi încerce forţele, având şanse mari de a obţine rezultate mai bune ca partid nou, rezultat în urma fuziunii cu PLR, decât candidând în continuare în cadrul unei alianţe electorale. Tocmai acest lucru nu-l doresc cei care sunt împotriva fuziunii, preferând un rezultat poate mai modest, dar sigur, obţinut ca urmare a participării pe o listă comună cu un partid umbrelă. Aceştia nu vor ca partidul să-şi asume riscul de a nu intra în Parlament, urmarea fiind pierderea oricărei şanse de a participa la guvernare, ca membru al unei alianţe electorale puternice . Pe de altă parte, cine garantează că alianţa electorală din care faci parte câştigă alegerile ? Părerea mea este că, pe moment, ar trebui să ne limităm reacţiile pro sau contra fuziunii şi să lăsăm conducerea centrală să negocieze. Votul organizaţiilor se va da având pe masă rezultatele concrete şi efectele fuziunii. Dacă teritoriul, de unde vin voturile, va decide că efectele fuziunii vor fi benefice pentru partid, aceasta se va face. Dacă nu, nu. Până atunci, însă, repet, cred că ar trebui ca toţi să ne abţinem de la atitudini radicale, exprimate fără a cunoaşte realitatea din teritoriu”, a declarat Purcaru. Aşadar problemele conservatorilor nu sunt puţine şi nici nu par uşor de rezolvat. Timpul va da un răspuns clar. Singura certidudine este că dorinţa de a rămâne la putere este un bun coagulant.
