Adevărata schimbare

Se vorbeşte tot mai mult despre nevoia schimbării actualei clase politice româneşti. Fireşte, înlăturarea politicienilor corupţi este o măsură necesară, dar absolut insuficientă pentru bunul mers al patriei noastre mioritice. Este nevoie de o schimbare structurală a întregii societăţi româneşti, începând cu cel mai umil cetăţean cu drept de vot şi terminând cu miliardarii de carton, cei mai mulţi dintre dânşii proveniţi din rândurile fostei nomenclaturi comuniste sau din structurile Securităţii de odinioară. Lepădarea de trecut devine astfel o condiţie sine-qua-non a devenirii noastre europene, astfel încât măcar nepoţii noştri să trăiască cu demnitatea siguranţei zilei de mâine. O schimbare de substanţă este cât se poate de necesară şi în presă, unde mentalităţile comuniste şi comportamentul colhoznic sunt mai
vizibile decât în oricare alt sector de activitate. Nu este posibil ca o ţărişoară ca România să dispună de şapte televiziuni de ştiri, care să macine 24 de ore din 24 cele două sau trei subiecte ale tristelor noastre vremuri. Trei sferturi dintre români ştiu cum arată poarta DNA-ului şi care sunt dedesubturile arestărilor preventive, dar nici zece la sută nu sunt informaţi despre pericolele alimentaţiei nesănătoase, despre problemele curente ale dreptului muncii în spaţiul comunitar sau despre rigorile trupeşti şi sufleteşti ale Postului Mare. Propovăduim incultura şi asistăm, neputincioşi, la prăbuşirea calităţii vieţii de zi cu zi. Ţara abundă de funcţionari prost plătiţi, dar nici un politician nu este în stare să întrevadă faptul că un stat puternic nu se poate alcătui cu funcţionari umili. Artiştii trăiesc la limita sărăciei, iar profesorii abia se mai descurcă de pe-o zi pe alta. Politicul a intrat cu bocancii în toate compartimentele vieţii noastre cotidiene, iar efectele sunt pur şi simplu dramatice. Pentru cele care s-au întâmplat la recentul „examen” de atestare pe post a inspectorilor şcolari generali ar trebui să-şi dea demisia nu doar ministrul Educaţiei din România, dar şi comisarul european de profil de la Bruxelles. Nu este posibil să le arătăm elevilor şi studenţilor astfel de „proceduri” de examinare, venite tocmai din partea celor care au fost puşi să conducă destinele învăţământului public. Dar ce să ne mai mirăm, dacă însuşi primul-ministru al patriei noastre ne-a oferit una dintre cele mai palpabile probe de plagiat… Una peste alta, am ajuns pe fundul gropii prăbuşirii noastre post-decembriste. Aşa stând lucrurile, n-avem altă şansă decât să aruncăm mătura pe fereastră şi să ne apucăm să schimbăm toate lucrurile din temelii. Am început cu politicienii corupţi. Foarte bine! Să continuăm cu politicienii fără şcoală şi cu funcţionarii incompetenţi, puşi în cele mai înalte posturi pe criterii de cumetrii politice. Dar, în primul rând, să începem cu noi înşine. Să nu mai dăm şpagă, să respectăm legea, să nu minţim, să nu furăm, să nu judecăm strâmb, să ne iubim aproapele…