În acest sfârşit de săptămână am fost invitat la o manifestare cultural-literară mai aparte, prin abordarea tematicii. Este vorba despre o cvadruplă lansare de carte, sub un generic şocant, incitant şi puţin misterios: „Adevăruri, Amanţi, Sex şi Pălării“. Misterul se dezvăluie îndată ce aflăm despre ce-i vorba. De fapt a avut loc lansarea cărţilor „Adevărul gol-goluţ“ de Tristan Mihuţa, „Zilele amanţilor“ de Corina Ozon, „Dona Juana“ de Lorena Lupu şi „Femeia cu şapte pălării“ de Otilia Ţigănaş.
Trebuie să menţionez că Lorena Lupu şi Corina Ozon sunt scriitoare bucureştene, iar Tristan Mihuţa şi Otilia Ţigănaş sunt arădeni de-ai noştri. Din câte am înţeles de la Otilia Ţigănaş, sufletul şi iniţiatoarea manifestării, acţiunea s-a vrut a fi un fel de manifest împotriva falsei pudori sau chiar a pudorii pure, a evitării prefăcătoriei limbajului, acel limbaj care ocoleşte exprimarea frustă atât în cărţi cât şi în publicaţii. Cărţile lansate promovează ele însele nişte adevăruri despre care se şopteşte de regulă sau se tace. În cărţile lansate se vorbeşte la modul firesc despre sex, droguri, despre celebrul triunghi amoros, despre marile şi micile măgării şi matrapazlâcuri din presa arădeană de dinainte şi de după anul de graţie 1989.
Normal, autorii au citit fragmente din cărţile lor, în unele cazuri fiind dublaţi la lectură de membri ai familiei. Evident, au fost rostite cuvinte socotite tabu. Ca să vă daţi seama de modul frust în care s-au scris cărţile, precizăm că vorba „penis“ bunăoară este socotită un eufemism.
Spaţiul în care a avut loc lansarea celor patru cărţi a fost ocupat la maximum de un auditoriu format din scriitori, ziarişti, intelectuali, sau doar iubitori de literatură inedită. Lorena Lupu, care este de meserie actriţă, a interpretat un rol de fată tânără, aflată la diferite încercări la vieţii. Rolul a făcut să se intercaleze cu asistenţa, obţinându-se un spectacol interactiv, vioi, cu un limbaj viu colorat, specific vârstei adolescentine.
Ei bine, cu tot acest limbaj frust, direct, fără echivocuri şi fără ocolişuri, nu s-a întâmplat să leşine vreo cucoană din asistenţă, nu s-a semnalat nici un caz de vomă sau înecări de indignare a vreunei domnişoare bătrâne.
De altfel, literatura română cunoaşte câteva capodopere în care vocabularul este asemănător celor din cărţile lansate în acest weekend la Arad. Bunăoară, fostul preot Ion Creangă a scris o carte foarte citită, foarte gustată de amatorii de poveşti amoroase.
Este vorba despre „Povestea poveştilor“ (sau „Povestea pulei“), o poveste erotică scrisă de Ion Creangă în anii 1877-1878. A fost citită de autor la o şedinţă a Societăţii Junimea şi publicată post-mortem, în anul 1939. Începând cu anul 1990 „Povestea poveştilor“ a fost reeditată de mai multe ori şi tradusă în limbile franceză şi engleză. Manuscrisul Poveştii poveştilor (Povestea pulei) se găseşte la Biblioteca Academiei Române.
Ei, bine, faptul că marele Ion Creangă a scris o proză cu un limbaj neaoş românesc nu înseamnă ca literatura română să fie împânzită cu asemenea texte. Dar nici nu trebuie evitate, dacă tema lucrării literare o cere. A fi mai pudibonzi decât trebuie ne-ar aşeza atât cititori cât şi scriitori sub spectrul preţiozităţii gratuite.
