Străvechiul oraş Ineu – salt decisiv către modernizare

  În urmă cu mai bine de o jumătate de mileniu, două oraşe străluceau în această parte a bătrânului continent: Lipova şi Ineul. Primul apăra intrarea pe Valea Mureşului, iar cel de-al doilea străjuia Valea Crişului Alb. În plus, ambele oraşe istorice flancau bogata Podgorie arădeană, regiune într-atât de râvnită de regii, sultanii sau împăraţii vremii. Astăzi, în vreme ce Lipova se prăbuşeşte tot mai mult în istorie, Ineul cunoaşte o dezvoltare urbanistică fără precedent, fiind con­siderat a fi unul dintre oraşele cu cele mai ridicate ritmuri de dezvoltare din partea de vest a României. Pentru că la orice statistică ne-am raporta şi orişicâte calcule matematice am face, nu putem trece peste o realitate la care foarte puţini dintre concetăţenii noştri ar îndrăzni măcar să viseze: Ineul dispune, la o populaţie de 10.000 de locuitori, de 7.000 de locuri de muncă. Cu alte cuvinte, oraşul Ineu importă forţă de muncă din localităţile şi chiar din judeţele învecinate, iar veştile bune nu se opresc aici. Aşa, de pildă, în fosta Unitate Militară 1499, o firmă din Germania tocmai ce scoate „la bătaie” încă 200 de locuri de muncă, în domeniul confecţiilor metalice. Iar mână de lucru pe deplin calificată în acest domeniu există în oraş încă de pe vremea     IJPIPS-ului, când confecţiile metalice ineuane luau tot mereu calea exportului. Informaţia cu pricina, împreună cu cea referitoare la noua Grădiniţă care se va ridica la Ineu – pe strada Ioan Slavici, colţ cu Calea Traian – am aflat-o tocmai la Primărie, unde am avut plă­cerea să mă întâlnesc cu primarul Călin Abrudan şi cu viceprimarul Ionel Alb, un tandem de edili locali care se pare că funcþionează perfect în oraşul Morii cu Noroc.
Şi, pentru că n-am mai poposit de cam multişoară vreme în acest străvechi oraş din judeţul Arad, am luat aparatul de fotografiat şi, însoţit de către cei doi edili, am făcut o scurtă incursiune ineuană. Primul obiectiv la care am poposit a fost sediul modernei Judecătorii de la Ineu, obiectiv edilitar care a fost finanţat integral din bugetul local. Mai mult, prin implicarea operativă şi eficientă a celor din fruntea Primăriei Ineu, Judecătoria – ca instituţie juridică – a fost salvată de la desfiinţare, iar, pe de altă parte, Casa Armatei a fost salvată de la ruinare, întreg edificiul fiind modernizat şi transformat într-o Judecătorie modernă. Altfel spus, două obiective de maxim interes local au fost repuse în slujba comunităţii. „În plus – ne informează domnul primar Călin Abrudan – am decis să reabilităm şi clădirea fostului Cămin al Garnizoanei Ineu, care se află în imediata vecinătate a noii Judecătorii, iar spaţiile astfel obţinute să le închiriem tuturor celor interesaţi: avocaţi, notari, medici, agenţi economici etc. Împuşcăm şi în acest caz doi iepuri, cum se spune în limbaj vânătoresc, prin salvarea vechiului edificiu al Căminului Garnizoanei şi prin obţinerea de fonduri permanente pentru bugetul lo­cal, rezultate din închirierea spaţiilor obţinute. Nu în ultimul rând deservim şi interesele comunităţii, deoarece în toată lu­­mea civilizată cabinetele avocăţeşti şi birourile notariale se găsesc în imediata vecinătate a Judecătoriei, astfel ca cetăţenii să le găsească la îndemână”. Pe drum de la sediul noii Judecătorii, către Primărie, cei doi distinşi interlocutori mă informează că Primăria Ineu a preluat fostele Sere orăşeneşti, le-a salvat de la prăbuşire (a se vedea soarta celor de la Sântana, care au rămas doar vrednice de pomenire, dimpreună cu defunctele sere de la Arad), le-a rea­bilitat şi modernizat, iar astăzi acolo cresc 25.000 de flori de toată frumu­seţea, care nu doar că înfrumu­seţează oraşul Ineu, ci, prin so­cietatea care a prins rădăcini acolo, prestează servicii – contra cost, fireşte – şi către alte primării din judeţul Arad şi din judeţele învecinate. Chiar mai mult, tinerii edili din fruntea Primăriei Ineu au avut inspiraţia să mărească şi să diversifice sectorul de gospodărie orăşe­nească, achiziţionând utilaje de marcaj rutier şi specializând muncitorii în amenajarea de trotuare, zidărie, instalaţii civile etc., astfel încât să poată deservi atât nevoile curente ale comunităţii, cât şi să presteze servicii în folosul altor beneficiari din judeţ. Din vorbă în vorbă, ajungem în imediata vecinătate a Stadionului orăşenesc, unde pe un capăt de stradă a fost amenajat un adevărat tunel de trandafiri: „Va fi un loc superb de promenadă pentru locuitorii oraşului nostru, mai ales că se găseşte în imediata vecinătate a locului special amenajat pentru căsătorii în aer liber, pe care l-am amenajat în scuarul dintre Primărie şi Casa de Cultură” – ne informează primarul Călin Abrudan. Pentru că ne aflăm în Săptămâna Patimilor şi ne pregătim să întâmpinăm Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ascultăm de îndemnul viceprimarului Ionel Alb şi vizităm frumoasa capelă de la Cimitirul oră­şenesc, aleile pavate de acolo, precum şi noua Biserică Ortodoxă care se ridică la Ineu, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel: „Ne îngrijim în egală măsură de toate bisericile şi casele de rugăciune din oraş, considerând că prin sprijinul pe care-l acordăm cultelor religioase îi sprijinim, implicit, pe cetăţenii oraşului nostru” – ne-a declarat viceprimarul Ionel Alb. Un alt obiectiv care ne-a atras atenţia l-a reprezentat strada modernizată care dă, din dreptul Bisericii Ortodoxe vechi, către Dealul Viilor. Aici, prin spaţiul verde amenajat între cele două străzi, prevăzut cu băncuţe şi loc de promenadă, se vede întreaga dimensiune a viziunii privind dezvoltarea urbană a oraşului de care dau dovadă cei din fruntea urbei. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării şi toate investiţiile converg către un ansamblu urban în cel mai occidental sens al cuvântului. Şi asta, deoarece în Ineu se lucrează la foc continuu la introducerea canalizării, la asfaltarea străzilor, la amenajarea trotuarelor şi a spaţiilor verzi. Când vorbim despre asfaltarea străzilor, vorbim şi despre asfaltarea spaţiilor dintre blocuri: „S-au asfaltat, iar lucrările continuă, stră­zile Octavian Goga, Caragiale, Gheorghe Lazăr, Decebal, I.C.  Dumitraşcu, Vasile Alecsandri, Barbu Lăutaru, curtea Liceului „Mihai Viteazul”, curtea blocu­rilor de pe strada Decebal, colţ cu Republicii. Avem în vedere, pentru acest an, aproximativ 6 km de străzi asfaltate şi peste 7 km de trotuare, de pavaj şi beton” – ne informează, de la vola­nul autoturismului cu care ne plimbăm prin oraş, viceprimarul Ionel Alb. Ce-i drept, am apucat personal să văd vreo cinci străzi proaspăt asfaltate, unde asfaltul încă nu apucase să se decoloreze. La Liceul „Mihai Viteazul” lucrările erau în toi: s-au schimbat geamurile şi uşile,   s-a înlocuit şarpanta, se lucrează la anvelopatul exteriorului clădirii,     s-a zugrăvit interiorul, s-a amenajat sala de sport etc. Abia apuc să laud iniţiativa primarului în ceea ce priveşte „totem”-urile de la intrarea în oraş, indicatoare absolut indispensabile oricărui oraş civilizat, că sunt informat despre noul Centru de informare turistică care va prinde contur la Ineu. Şi, ca surpriza mea să fie totală, cei doi edili mă conduc pe Dealul Viilor. Ei bine, aici vorbim despre un adevărat cartier rezidenţial al Ineului, cu o panoramă superbă, plin de vii şi de livezi, cu 400 de case de vacanţă care de care mai frumoase şi mai bine gospo­dărite, cu un drum asfaltat până la intrarea în cartier şi cu străzi pietruite. Nu cunosc vreun alt oraş din partea de Vest a României care poate să se mândrească cu ceva asemănător, iar harnicii gospodari de la Ineu, care au avut inspiraţia să-şi transforme colnele de odinioară în case de vacanţă, merită toate laudele din lume. Da, aici este colţul de Rai pe care l-a descris Ioan Slavici, aici se joacă cele mai frumoase dansuri din tot Bihorul şi tot aici se poartă cele mai frumoase costume populare din Europa Centrală şi de Răsărit. De ce? Deoarece tot aici trăiesc şi aceşti minunaţi gospodari, cărora le transmitem – laolaltă cu primarul Călin Abrudan şi cu viceprimarul Ionel Alb – minunatul mesaj pascal: Hristos a Înviat!