Solidari în favoruri…

Este foarte uşor să fii principial şi fir cu plumb când e vorba de alţii. Brusc, când e vorba de tine devii o fiară hrăpăreaţă, care vrea totul pentru sine. Şi mai nimic pentru ceilalţi. Echitate, solidaritate socială, principiul contributivităţii şi alte asemenea vorbe mari sună ca nişte tinichele când e vorba de interese. De cele proprii ale parlamentarilor. Mai exact este vorba despre o indemnizaţie de retragere cum ar veni. Potrivit unui proiect de lege aceasta va fi între 1.500 şi 4.000 de lei pe lună, funcţie de număr de mandate. Iniţiată de către un deputat PSD, proiectul a fost foarte rapid acceptat şi de către 87 de parlamentari din Opoziţie. Semn că, atunci când e vorba de interesul nu naţional, ci cel propriu solidaritatea în favoruri este cel mai bun liant. Poziţii aparent ireconciliabile sunt şterse cu buretele, cu forţa unui taifun. Faţă de media europeană indemnizaţiile parlamentarilor sunt ridicol de mici. Dar nu acesta trebuie să fie reperul. Pentru că atunci când ne convine ne raportăm la Uniunea Europeană, dar când nu, nu. În fond în Luxemburg salariul minim pe economie este mai mare de 1.700 de euro. Deci un necalificat din Ducat, câştigă cât un parlamentar de la noi. Se poate spune atunci că un necalificat luxemburghez este egal cu un parlamentar român? Nu. De aceea ne vom referi la mediul economic şi social autohton. Unde raportul dintre indemnizaţia unui parlamentar şi salariul minim este de cel puţin zece. Dacă mai punem la socoteală şi sumele pentru cheltuielile cu cabinetul parlamentar şi altele, disproporţia creşte. Până la urmă la nivel de România o mie de euro sunt bani pe care mai puţin de o zecime dintre salariaţi sau cei care desfăşoară o activitate pe cont propriu îi câştigă. Sigur că la nivel de ţară nu este o sumă foarte mare, la câte hoţii s-au făcut în cei 25 de ani. Dar toate astea trebuie să înceteze. În fond exemplul personal ar trebui să fie cu totul altul. Nu întâmplător veniturile parlamentarilor în raport cu salariul minim sunt cele mai mici – unde credeţi? Da, aţi ghicit: în ţările scandinave cum ar fi Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca. Nimic nu e întâmplător, mai ales că în unele din aceste ţări parlamentarismul este milenar. Iar aici solidaritatea, ajutorarea celui aflat în nevoie sunt reflexe aproape necondiţionate. Nu degeaba închisorile din Suedia se depopulează. Cam aici suntem şi asta este diferenţa. Chiar dacă ea place sau nu: solidaritatea umană este una, iar solidaritatea în favoruri cu totul şi cu totul altceva.