O mare nesimţire

Băltitul este, din nefericire, o stare  proprie spaţiului carpato-danubiano-pontic. Nu mă refer la apa din gropile de pe şosele, din şanţurile colmatate sau la cea din mijlocul lanurilor de grâu, ci la eşuarea pornirilor nobile şi viguroase într-o băltire cât se poate de puturoasă şi de insalubră. De exemplu, pornirea lăudabilă din decembrie 1989 s-a epuizat într-o băltire neo-comunistă şi cripto-securistă de toată jena, care ne-a aşezat pentru multe decenii de-acum înainte în coada ţărilor foste comuniste. Aşa a eşuat şi pornirea civică excelentă de la recentele alegeri prezidenţiale, când am sperat cu toţii într-o schimbare radicală a mediului politic de pe malurile Dâmboviţei. Am intrat, şi de această dată, într-o băltire jalnică, iar neo-comuniştii şi cripto- securiştii – văzând că nimeni nu-i aruncă pe geamurile Guvernului şi Parlamentului – s-au regrupat şi au început să-şi vadă iarăşi de propriile interese. Sfidând toată comunitatea internaţională,  au început să-i protejeze iarăşi pe parlamentarii corupţi (vezi cazurile Vosganian şi Şova) şi, ca nesimţirea „distinşilor aleşi” să fie totală, au demarat o iniţiativă legislativă prin care-şi croiesc nişte pensii speciale de câteva zeci de milioane de lei, în funcţie de numărul de mandate. Ba, au venit şi cu argumentul că parlamentarii români sunt printre cei mai prost plătiţi din Europa. Dar – întreb eu – cetăţenii români nu sunt şi ei cei mai prost plătiţi din toată Europa? Lor cine le face pensii speciale? Nu cumva ar fi normal ca salariile şi pensiile parlamentarilor să fie în relaţie directă cu salariile românilor şi să evolueze de-odată cu evoluţia salariului mediu pe economie? Pe de altă parte, de ce nu se gândesc aleşii patriei că au reuşit trista performanţă de a ajunge la nesimţitul număr de aproape 600 de parlamentari, mai mulţi decât americanii din Congresul SUA, decât ruşii din Duma de Stat sau decât nemţii din Bundestag. Or, a veni astăzi şi să pretinzi pensii speciale pentru şase sute de parlamentari, este una dintre cele mai mari nesimţiri din ultimul pătrar de secol.
Dacă preşedintele Klaus Iohannis nu va lua cât se poate de repede câteva măsuri pentru introducerea votului prin corespondenţă, atunci nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să ne ce­rem afară din NATO şi din Uniu­nea Europeană, să re-introducem limba rusă în programa de învăţământ şi să naţionalizăm absolut toate proprietăţile. Măcar aşa vom putea să lichidăm burghezia proletară… Sau, să beneficiem de votul prin corespondenţă şi, în alianţă cu diaspora, să scoatem patria română din mocirla marxist-leninistă, decolmatând şanţurile, îndiguind pâraiele, astupând gropile din carosabil, umplând puşcăriile şi confiscând toate averile acumulate fraudulos. Cum? Începând cu parlamentarii: ce-ai fost înainte de a ajunge parlamentar, câtă avere ai avut şi cât impozit ai plătit?… Iar ce-i în plus, luăm înapoi!