Mult discutatele carduri naţionale de sănătate vor deveni, începând de luna viitoare, obligatorii. Asiguraţii nu vor mai putea beneficia de servicii medicale, în afara celor care ţin de urgenţe, decât prin intermediul cardului, care se activează odată cu prima vizită la medic. Oficial, menirea cardului este aceea de a reduce din costurile uriaşe care se pierd în domeniul sănătăţii şi de a stopa furturile din acest sistem parcă perfecţionat de-a lungul zecilor de ani să înghită fonduri nemărginite, cu efecte minime, aproape invizibile, asupra bolnavului. Din nefericire, proiectul cardului de sănătate are toate şansele să coste infinit mai mult decât chiar foloasele sale.
Frauda în sistemul sanitar este cotată undeva la 350 de milioane de lei, asta presupunând 0,7% din sistem. În acelaşi timp, în scopul de a stopa frauda, s-au investit peste 600 de milioane de euro, iar asta doar în sistemul informatic din sănătate. Cu alte cuvinte, ne costă mai mult pisica decât am putea cheltui vreodată cu stârpirea şoriceilor. Noi cheltuim sute de milioane de lei pentru a economisi câteva zeci.
Doctorul Gheorghe Domşa, preşedintele Casei de Asigurări de Sănătate Arad, se plângea că nimeni nu se înghesuie să îşi ridice cele 17.000 de carduri care nu au mai apucat să fie distribuite. În acelaşi timp, spunea cum un număr nesemnificativ de cereri, în jurul câtorva zeci, au fost depuse la sediul CAS, prin care se renunţa la carduri. Se pare că cererile erau scrise de o singură persoană, iar motivele invocate pentru neacceptarea cardului erau cât se poate de confuze. Încetul cu încetul însă încep şi eu să mă …confuzez cu ei. Ba mai mult, o să îi consider pe cei care au carduri drept confuzi. Cred că dai dovadă de un real spirit civic dacă renunţi la carduri. S-au investit 120 de milioane de lei pentru o bucată de plastic care nu conţine nici măcar acelaşi număr de date de pe buletin. Fără nici o informaţie utilă pe ele şi fără să îmbunătăţească cu vreun gram actul de sănătate, singurul lucru cert îl reprezintă zecile de milioane aruncate pe fereastră pentru elaborarea lor.
Alin Costache, vicepreşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în timpul vizitei pe care efectuat-o miercuri la Arad, vizită care a făcut parte dintr-un „turneu“ naţional de promovare a beneficiilor „miraculoase“ pe care le pot avea cardurile, a spus că în România este foarte greu să implementezi ceva, orice. Păi, ăsta este cel mai veridic argument al cheltuirii celor 120 de milioane de lei: să facă un exerciţiu pentru a vedea cum se comportă românii atunci când se implementează …ceva, orice. Numai că acest exerciţiu, total ineficient şi extrem de costisitor, a costat peste 120 de milioane de lei.
Cine a furat până acum are la dispoziţie toate mijloacele să o facă şi în continuare. Dacă prin introducerea acestor carduri se va reuşi diminuarea prejudiciului cu vreo 50 de milioane de lei atunci vom fi martorii unui adevărat miracol.
