Alegerile locale sunt pe turnantă, în politică un an însemnând un termen foarte scurt. Orice minim cunoscător al fenomenului atletic poate compara o cursă de semifond cu un ciclu electoral. Desigur, după turnantă vine linia dreaptă, apoi foto-finişul, dacă e nevoie. Dar destul cu detaliile sportive…
Cu circa un an înainte de alegerile locale, partidele serioase (adică acelea cu şanse reale la alegerea primarilor sau a preşedintelui Consiliului Judeţean) încă nu şi-au desemnat candidaţii. Mai mult, nici măcar deţinătorii celor mai importante funcţii electorale din județ – Falcă, primarul municipiului și Ioțcu, președintele CJ – nu au o certitudine a candidaturii lor, adică o reînnoire a mandatului. De aici și speculațiile…
Gheorghe Falcă a avut în ultimul an o atitudine oscilantă, alternând ideea de a merge la București pe un post ministerial cu rămânerea la Arad pentru un nou mandat de primar. În prezent, ambele variante sunt viabile, cu condiția ca actualul PNL să câștige alegerile generale, să poată desemna premierul și, mai apoi, Falcă să fie nominalizat pentru unul dintre portofoliile din viitorul guvern. Dincoace, Ioțcu are o altă problemă, în varianta în care își dorește un nou mandat (al treilea, premieră pentru județul nostru, Dan Ivan având două mandate) de președinte al Consiliului Județean. Adică iminenta modificare a legii, prin care președintele CJ nu mai este ales prin vot popular, ci prin votul consilierilor județeni, adică la masa negocierilor.
Dincolo, la PSD, lucrurile sunt la fel de incerte, social-democrații având și handicapul faptului că vin din poziția de outsideri. Probabil vor fi aruncați în luptă fie Căprar, fie Măduța (deputați în funcție), fie amândoi, unul la Primărie, celălalt la CJ. Sau…
Şi aici încep speculaţiile. Sau permutările. Pentru cunoscătorii fenomenului politic arădean este clar că între Falcă şi Ioţcu sunt anumite disensiuni. Iar schimbarea legii, respectiv alegerea preşedintelui CJ prin votul politic al consilierilor judeţeni, nu prin cel popular al cetăţenilor cu drept de vot, diminuează clar şansele lui Ioţcu de a mai accesa un mandat. Ceea ce lasă loc speculaţiilor de orice fel, inclusiv faptul ca Ioţcu să nu mai candideze la preşedinţia CJ, ci la… Primăria Aradului, singura funcţie uninominală importantă de la alegerile locale (îmi prezint scuze primarilor din celelalte 77 de oraşe şi comune, dar municipiul e cel mai tentant).
Sau, ca să merg mai departe cu speculaţiile, inclusiv ca desemnarea preşedintelui CJ să fie făcută cu un algoritm diferit de disciplina de partid. Adică, mai pe înţelesul tuturor, Ioţcu să primească sprijinul unui partid mic ca să ajungă pe lista scurtă a consilierilor judeţeni şi, mai apoi, să fie sprijinit pentru funcţia de preşedinte chiar de „duşmanul de moarte”, adică de PSD!!!
Desigur, toate acestea sunt speculaţii, permutări de jurnalist, dar dacă tot e timpul scurt, multe dintre aceste idei pot deveni dacă nu certitudini măcar variante. Mai ales, cu riscul de a mă repeta, în condiţiile în care PSD nu are nici un candidat desemnat, iar partidele mai mici abia aşteaptă să bată palma cu un „nume mare”, fapt care le-ar ridica în mod considerabil ratingul electoral.
