Jigodii cu chip uman

Aflăm pe surse civile (adică „NU“ de la Poliţie, Jandarmerie, SRI, Poliţie Locală, Judecătorie, Procuratură, Parchet, Salvare, Pompieri, UPU, Primărie, MAI etc.) următoarea întâmplare, ce s-a petrecut în acest weekend în Arad.
Sâmbătă, Aradul strălucea sub soarele cald de mai. Parcul 23 August din Micălaca era plin de copii, însoţiţi de părinţi şi bunici. Se auzeau peste tot voci zglobii de copii, râsete, voie bună. Toţi se bucurau din plin de această primăvară. Un câine lup, câine de talie mare alerga vădit agresiv printre zecile de copii. La un moment dat fiara-lup se repede la o fetiţă care plimba în lesă un câine alb de talie mică, probabil Bichon,  şi dă cu ea de pământ. Apoi îi ia Bichonul în colţi, încercând să-l sfâşie, scuturându-l şi smotocindu-l bine. Femeia care însoţea fetiţa se aruncă între ei, la fel şi un tătic ce însoţea un băieţel aflat prin preajmă, urlând şi gesticulând amândoi să sperie fiara. Stratagema cu urletul  şi cu gesticulaţiile a ţinut: uriaşul lătrător violent a lăsat câinele mic din gură şi a tulit-o. Fetiţa, în stare de şoc, a fugit ca pierdută din minţi pe aleile parcului. Doamna a luat în braţe câinele sfâşiat, fiind şi ea şocată de violenţa „celui mai bun prieten al omului“.
Bărbatul a sunat la Poliţia Locală pentru a relata sălbăticia patrupedă din Parcul 23 August din Micălaca. A răspuns o voce calmă, politicoasă, amabilă. Care voce i-a explicat tăti­cului că este a doua sesizare în acea zi legată de acelaşi caz, dar nu are ce face întrucât la Hingherie nu răspunde nimeni, probabil nu lucrează în weekend. Aşadar fiara era liberă să atace, spre satisfacţia stăpânului, care se lăuda probabil cu temperamentul vulcanic (este eufemism) al dulăului său.
De data aceasta fetiţa a avut noroc că n-a fost mutilată. Dar, din cauza faptului că oficiali­tăţile n-au luat cu adevărat nici o măsură eficientă pentru a stârpi de pe străzile şi de prin parcurile Aradului câinii agresivi, cu sau fără stăpâni, sigur se va întâmpla în curând o nenorocire. Nu s-a învăţat nimic din păţania lui Ionuţ, copilul din Bucureşti, care a murit sfâşiat de câini. Mai trebuie încă o victimă? Câte?
Helo, Primărie Arad! Mai ai ca sarcină de serviciu golirea străzilor de câini periculoşi, cu sau fără stăpâni? Ar fi cazul să stârpiţi Aradul de câini agresivi! Există lege legată de eutanasiere. Respectaţi-o, puneţi-o în practică, nu în ramă!
Probabil sensibilii activişti ai iubitorilor de lătrători vor sări ca arşi. Că n-am inimă, că sunt rău, insensibil faţă de dulăi. Câinele, cel mai bun prieten al omului, zic ei!  Adăugând, totodată, că cei care iubesc animalele sunt miloşi, sensibili, buni,  umani, cu inimă mare. Iar ceilalţi oameni, care nu le suflă sub coadă sunt răi, insensibili, cu suflet rău.
Nimic mai fals. Afirmaţia e o idioţenie! Hitler iubea câinii, Blondi era un ciobănesc german de temut, cunoscut de toţi mareşalii săi. Stalin avea un câine Black russian terrier fioros. Ceauşescu iubea doi câini celebri pe care-i ducea cu el în vizitele sale de lucru, au fost şi la Arad: Corbu şi Şarona. Temutul adjunct al lui Stalin, Beria… etc. Au fost aceşti dictatori celebri, sensibili, buni, umani, cu inima mare, miloşi?
Mucles! Nu toţi cei ce iubesc câinii sunt oameni buni. Unii sunt chiar jigodii umane, precum aceia care lasă libere jigodiile canine agresive care atacă pe oricine, inclusiv copii.