Petiţia şi haiducia

Lumea administrativă din judeţul nostru s-a împărţit în două, ca şi freza lui Rudolph Valentino de acum 100 de ani. Totul cu prilejul Legii Bugetului, una cu iz haiducesc, care cică ar lua de la bogaţi şi ar da la săraci. Paie pe foc a pus şi preşedintele Consiliului Judeţean, care a iniţiat o petiţie prin care reclamă diminuarea veniturilor majorităţii administraţiilor cu peste 40 de milioane de lei. O vâlvătaie pe care nimeni nu încearcă să o stingă, ci dimpotrivă fiecare mai aruncă un hârdău cu materiale inflamatoare. Fiecare dintre părţi vine cu argumente şi contraargumente. Dar, pe rând…
Mie, personal, această găselniţă a Guvernului, de plafonare la 1,5 milioane de lei a banilor alocaţi de la Centru mi se pare puţin imorală. Aparent sunt favorizate primăriile mici, dar de fapt sunt clar defavorizate primăriile mari.
Apoi, ar mai fi şi termenii duri în care s-a redactat şi denumit petiţia. Poate prea duri pentru a mai exista o conciliere, dar nişte termeni necesari pentru a atrage atenţia. Asta pentru că trăim într-o Românie a senzaţionalului, în care normalul e echivalent cu banalul. Chiar dacă termenii sunt duri dpdv al echilibrului, sunt adecvaţi pentru a atrage atenţia, pentru a nu arunca în anonimat încă din faşă acest demers.
N-am să repun pe tapet dezavantajele pe care le aduce această „formulă” comunităţilor mai mari (cele care contribuie mult mai mult la bugetul central). Elementele le ştiţi: lipsa banilor de cofinanţare, lipsa banilor pentru continuarea investiţiilor, lipsa banilor chiar şi pentru funcţionarea aparatului din subordine (cazul Nădlac, cu SMURD, chirii pe sediile instituţiilor de învăţământ etc.) şi nu mai înşir şi altele.
În schimb, aş vrea să mă aplec puţin asupra comunelor care s-au trezit „bogate” peste noapte. Într-adevăr, unele dintre ele – Şiştarovăţ, Ususău, Pleşcuţa, Igneşti – pare că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Din păcate doar se pare sau, mai precis, l-au prins pe Moş Crăciun – a se citi Guvernul – mai darnic doar în acest an deoarece nu cred că această dărnicie se va repeta şi anul viitor. Însă Guvernul nu e totuşi vreun haiduc de prin secolele 18-19 să ia de la bogaţi şi să dea la săraci. Şi, ca orice haiduc, să ia mult de la bogaţi şi să dea ceva la săraci. Guvernul, în speţă partidul aflat la guvernare, va vedea 2016 cu alţi ochi. Nişte ochi mai puţin focalizaţi pe drămuirea sărăciei şi mai mult atenţi pe bazinele electorale. Adică tocmai la acele comune şi oraşe văduvite astăzi (adică în acest an) de nişte sume destul de importante. La anul sunt alegeri! Dacă şi la anul politica discriminatorie va continua, administraţia din aceste unităţi administrativ-teritoriale va sancţiona, prin electoratul său (manipulabil, în mare măsură, de ce să n-o recunoaştem) această politică a guvernului. Or, Ponta şi partidul pe care-l conduce nu-şi permit riscul de a pierde o plajă electorală importantă.
Revenind la comunele mici, acestea se bucură în acest an de haiducie pentru că la anul să se revină la ce s-a întâmplat până acum. E o supoziţie, desigur, dar totuşi argumentată. Iar primarii acestor comune mici, care râd azi şi cresc artificial pretenţiile „enoriaşilor” lor, mâine (2016, să fie clar) vor trebui să se ridice la acelaşi nivel. Dar, de unde? De asta nu-i bună haiducia de moment, că are efect de bumerang.