În numărul din 7 mai al ziarului scriam despre povestea greu de înţeles a patru fonduri de vânătoare din Arad: fondul nr. 24 Sintea, fondul nr. 42 Pâncota, fondul nr. 51 Susag şi fondul nr. 64 Tisa-Luncşoara, fonduri gestionate de trei asociaţii – AVPS Bison Bonasus, AVPS Cervus Elafus şi AVPS Grizzly, asociaţii administrate la rându-le de acelaşi om – Cristian Chişmorie.
În poveste era vorba despre rezilierea contractelor de gestionare a celor patru fonduri de vânătoare, contracte încheiate între ITRSV Oradea ca administrator şi cele trei asociaţii amintite ca gestionari. Rezilierea contractelor a fost cerută de ITRSV Oradea, care a cerut avizul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, temeiul fiind datoriile acumulate de cele trei asociaţii şi neplătite. Ministerul a avizat favorabil solicitările ITRSV Oradea (avizele 2777, 2779 şi 2780, toate datate 23.04.2015), iar cinci zile mai târziu, pe 28.04, notifica ITRSV Oradea că, în urma avizării favorabile a rezilierii contractelor amintite, „… veţi proceda la rezilierea contractelor (…) şi la predarea faunei cinegetice (…) în gestiunea temporară a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Arad (…). De asemenea, se va proceda la încasarea sumei din scrisoarea de garanţie bancară de bună execuţie (…)”.
Iova nu vrea să comenteze
La vremea respectivă, informaţiile noastre arătau că rezilierea contractelor a fost cerută de înlocuitorul la conducerea ITRSV Oradea, directorul de drept fiind plecat în concediu. Din informaţii reieşea că Dacian Iova, directorul aflat în concediu, s-a reîntors la serviciu înainte de termen pentru a rezolva cumva situaţia contractelor gata a fi reziliate, dat fiind că este prieten cu Cristian Chişmorie. Dacian Iova a negat atunci că s-a întors pentru a-şi ajuta prietenul, fără a nega şi fără a confirma relaţia prietenească cu Chişmorie, şi n-a comentat nimic din toată povestea. Nici acum, la revenirea noastră asupra chestiunii, nu comentează. „Sunt chestiuni care ţin de partea internă a activităţii ITRSV şi nu le comentez atât timp cât sunt activităţi în desfăşurare, fără a fi încheiate”, a spus ieri Dacian Iova.
La data primului articol, Cristian Chişmorie spunea că nu se va rezilia nici un contract, dat fiind că datoriile asociaţiilor pe care le administrează s-au plătit cu o zi înainte ca ministerul să avizeze pozitiv solicitările ITRSV Oradea, lucru pe care îl susţine şi astăzi. „Nu s-a reziliat nici un contract – sau nu ştiu eu despre vreo reziliere. Dacă s-ar face aşa ceva, ar fi un abuz în serviciu pe care l-am reclama în instanţă, fără discuţie. Rezilierile nu sunt posibile întrucât nu au temei legal: plata datoriilor s-a făcut, ba chiar anterior avizării pozitive date de minister, iar noi am notificat imediat ITRSV Oradea achitarea datoriilor. Conform legii, rezilierea se declanşează în cazul în care datoriile nu se plătesc în termen de 10 zile de la primirea notificărilor – ori cele trei asociaţii n-au primit notificările nici azi. Adevărul este că fondurile acestea de vânătoare sunt râvnite: am investit 100.000 de euro în popularea lor cu cerbi lopătari aduşi din Germania, în condiţiile în care pe aceste fonduri această specie nu exista. Acum, când vânatul nu mai încape, se vrea scoaterea noastră prin abuz. Eu zic că n-o să se întâmple şi vom lupta să nu se întâmple”, a declarat Cristian Chişmorie.
Dacă dinspre ITRSV Oradea se tace, nici ministerul de resort nu scoate vreo vorbă. Pe 6 mai, Constantin Badea, consilier în Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, ne-a declarat: „În astfel de situaţii, printre care şi cele la care faceţi referire, ministerul dă un aviz de reziliere a contractului dacă este cazul, dar actul administrativ propriu-zis se emite de către structurile teritoriale, în cazul de faţă CRSC Oradea. Cert este că până în acest moment nu am primit la minister vreun asemenea act”.
Tăcere suspectă la Minister
Ieri însă, consilierul Badea n-a mai fost atât de disponibil, aşa că ne-a spus laconic: „Cu aceste solicitări vă rog să vă adresaţi departamentului de comunicare”. Întrebarea era totuşi simplă: s-au reziliat sau nu contractele în cauză? Se putea răspunde tot laconic, cu „da” sau cu „nu”, însă suntem puşi în situaţia de a aştepta 30 de zile un răspuns scris, cu antet şi cu parafă, deşi monosilabic.
Fără a face speculaţii şi supoziţii, întrebăm doar aşa, într-o doară: dacă asociaţiile administrate de Cristian Chişmorie sunt vinovate, de ce nu s-au executat scrisorile de garanţii bancare? Dacă s-au executat totuşi (fapt negat de Cristian Chişmorie, care ştie totul despre asociaţiile pe care le administrează), de ce tace ITRSV Oradea? Dacă există temeiuri legale, de ce nu s-au reziliat contractele şi de ce fondurile cele patru nu sunt deja în administrarea Direcţie Silvice Arad? Dacă există vinovăţie, de ce doarme ministerul de resort şi nu rupe contractele încălcate?
Pe partea cealaltă, dacă cele trei asociaţii sunt în regulă (cum susţine administratorul lor), de ce nu-şi anulează ITRSV Oradea demersul declanşat? Dacă datoriile s-au plătit şi legile s-au respectat, deci rezilierile sunt imposibile, din ce motive se ţine atârnată deasupra celor trei asociaţii o sabie a lui Damocles administrativă?
O ultimă întrebare în loc de concluzie, concluzia fiind imposibilă din cauza ceţii în care a fost înfundată problema aparent simplă: ale cui interese se rezolvă sub acoperământul pâclelor dese ale demersurilor administrative pornite ca o avalanşă şi încetinite brusc, parcă la o poruncă venită din înalturi?
Eugen Puiu
Gabriel Constantinescu
