Adoptarea Legii privind insolvenţa persoanei fizice este, fără îndoială, un pas în plus spre modernizarea României. Legea înseamnă o gură de oxigen pentru mulţi români care, înglodaţi în datorii, riscă să fie daţi afară din case pentru că nu au mai putut să-şi plătească ratele. Un pas pe care, din varii motive, timp de 25 de ani nimeni nu a avut curajul sau interesul să îl facă. Sau au avut „interesul” să protejeze interesele băncilor, multe dintre ele cu comportament demne de cămătarul care tăia din corpul datornicului o livră de carne. Cu toate acestea, Legea insolvenței are și câteva capcane. Mircea Purcaru, președintele conservatorilor arădeni spune: „Dacă această lege ar fi existat pe vremea când Băsescu, Boc şi PDL au tăiat salariile, poate că nu am fi avut parte de sinucideri din cauza imposibilităţii plătirii datoriilor, ca urmare a tăierii salariilor unuia sau ambilor membri ai familiei. Cu toate acestea, fac un apel la arădenii care fac cu greu faţă plătirii ratelor la bănci să nu se lase amăgiţi de perspectiva refuzului de a-şi mai plăti aceste rate, pentru că Guvernul îi va salva şi nu va lăsa băncile să îi execute silit. Este o capcană uriaşă, pe care este bine să o evite, să înţeleagă exact ce înseamnă aplicarea acestei legi a falimentului persoanei. Pe scurt, statul ia asupra lui plata ratelor, însă aceasta nu înseamnă că o face fără a-şi lua măsurile de rigoare pentru a-şi recupera banii. Singura diferenţă va fi aceea că datornicul nu va mai returna banii băncilor, ci statului. Poate, în rate mai mici şi pe o perioadă mai lungă, însă aceasta va presupune controlul total al statului asupra tuturor veniturilor sale. Comisia specială va decide cum va avea dreptul persoana în cauză să cheltuie ultimul leuţ.“ Aşadar, o lege bună, pe care, însă, trebuie să o interpretezi exact cum trebuie, pentru a nu avea parte de surprize neplăcute. În concluzie, datoriile nu se șterg cum ar fi tentați unii să creadă.
