Pentru ca revoluţionarilor din Arad să li se recunoască calitatea de luptător cu rol determinant în Revoluţia din 1989, reprezentanţii acestora au fost nevoiţi să treacă prin adevărate peripeţii. Ordonanţa de Urgenţă 95/2014 a modificat prevederile Legii Recunoştinţei, astfel încât pentru a primi îndemnizaţii, revoluţionarii trebuiau să dovedească că în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, dar „doar în localităţile” în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga lui Ceauşescu. Cum la Arad nu au fost nici morţi, nici răniţi până în momentul în care dictatorul a părăsit puterea, arădenilor care şi-au riscat viaţa în acele zile, le-a fost foarte greu să dovedească că au dreptul să primească titlul de „luptător cu rol determinant”. Mai mulţi revoluţionari au început să facă tot felul de demersuri, pentru a bloca intrarea în vigoare a OUG 95/2014, dar acest lucru nu a fost posibil. Din fericire, în prima ediţie a cărţii „Întrebătorul din agora”, publicată în 1999 de jurnalistul Emil Şimăndan, se menţiona numele unor arădeni care au fost arestaţi de forţele de opresiune de aici. Dintre aceştia a fost identificat Nicuşor Avramescu, care locuieşte acum la Oradea, şi care are un dosar beton. În aceste condiţii, Viorel Hummel, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi cunoscutul revoluţionar Nicu Ieran, care avea date despre Avramescu, au plecat la Oradea pentru a-l găsi. În plus, Ieran povesteşte că a prezentat şi el un document, semnat de generalul Dan Voinea, fostul şef al Secţiei Parchetelor Militare, care atestă faptul că a fost reţinut atât la Timişoara, cât şi la Arad.
„Eroul Aradului”
Liderii Asociaţiei 21 Decembrie susţin însă că au avut nevoie de documente suplimentare, pentru a nu pune în pericol situaţia Aradului, astfel încât dosarul prezentat de Avramescu a avut un rol determinant. „Nicuşor Avramescu este eroul nostru, al Aradului, pentru că datorită lui colegii noştri au posibilitatea să solicite să li se acorde titlul de luptător cu rol determinant”, ne-a declarat Hummel. La rândul său, Valentin Voicilă, liderul Revoluţiei de la Arad, acum preşedinte de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie, susţine că, timp de cinci luni, a luptat, împreună cu Hummel, pentru ca arădenii să aibă dreptul să obţină titlul de luptător cu rol determinant. „Am avut mai multe direcţii în care am acţionat, însă toate demersurile au fost respinse, pentru că nu am avut morţi sau răniţi când am condus eu Revoluţia. În prima ediţie a cărţii lui Emil Şimăndan, «Întrebătorul din Agora» am descoperit că Aradul a avut şase reţinuţi. Am văzut numele lui Nicuşor Avramescu şi că în dreptul lui scrie Arad. Au plecat la Oradea, unde acesta locuieşte acum, Nicu Ieran şi Viorel Hummel. Eram obligaţi să avem acoperire deplină atunci când demonstrăm că Aradul a avut rol determinant în Revoluţie, astfel aveam nevoie de toate actele. Nicuşor Avramescu ne-a salvat oraşul”, susţine Voicilă.
Avramescu e mulţumit sufleteşte
În ceea ce-l priveşte, Nicuşor Avramescu, care avea 25 de ani în 1989, fiind astfel unul dintre tinerii care s-au săturat de dictatură şi şi-au pus viaţa în pericol pentru a ieşi în stradă, susţine că se bucură că a putut să-şi ajute colegii de la Arad. „Mă bucur că am putut să-mi ajut colegii revoluţionari din oraşul unde am crescut. Asta, cu atât mai mult cu cât Aradul a fost al doilea oraş al Revoluţiei. Prima dată, am fost reţinut pe 17 decembrie la Timişoara, de la 7 seara până pe la vreo 10. A doua oară am fost reţinut la Arad, în noaptea de 19/20 decembrie, de la ora 1 până în noaptea de 21/22 decembrie, pe la ora 2, când a venit un colonel, Naghiu sau Noghiu, nu îmi mai amintesc, care mi-a spus că avem dreptul să manifestăm recunoscut în Constituţie”, ne-a mărturisit Avramescu. În continuare acesta a ţinut să precizeze că mulţumirea sa sufletească este că Aradului i s-a recunoscut în cele din urmă rolul pe care l-a avut în Revoluţie.
