CNADNR Timişoara a emis 30.000 de somaţii pentru plata unui tarif de despăgubire care nu mai este în vigoare

În numărul de vineri al al ziarului nostru vă prezentam cazul unei arădence care a fost somată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) să plătească o sancţiune contravenţională, aplicată în 2012, deşi femeia era ferm convinsă că o plătise imediat după ce a fost depistată că a circulat fără rovignetă pe un drum naţional.  „În 15 mai 2012 am făcut un drum până la Petroşani, fără a verifica dacă rovigneta mai este valabilă. Am fost prinsă de două ori, la dus şi la întors, de camerele de luat vederi la Săcămaş, drept pentru care am primit acasă două procese verbale de contravenţie, pe care le-am achitat în 30 mai. Pentru fiecare proces verbal ar fi trebuit să plătesc câte 250 de lei, dar fiindcă am plătit în 48 de ore am achitat, conform legii  doar 125 de lei, în conturile indicate în procesele verbale. Am cumpărat inclusiv o rovignetă valabilă, aşa cum mi s-a cerut. Toate documentele, chitanţele le-am trimis în copie xerox, conform solicitării la CNADNR, inclusiv copie după rovigneta valabilă. Anul trecut, în 29.04.2014 am primit o notificare de la CNADNR, prin care ni se solicita plata celor două procese verbale, în termen de cinci zile de la primirea notificării. Am făcut încă o dată dovada plăţii, prin poştă, trimiţând copii după chitanţele care dovedesc că am plătit. Le-am trimis şi pe e-mail. Acum, în data de 17 iunie, am primit în cutia poştală o înştiinţare de la Biroul Executorului Judecătoresc Blajovan Nucu Tiberius, din Lugoj, prin care ni se aducea la cunoştiinţă că în baza cererii de executare silită for- mulată de creditorul DRDP Timişoara s-a declanşat urmărirea silită împotriva mea, în  baza titlului executoriu privind unul din procesele verbale emise de CNADNR SA în anul 2012”, ne povestea femeia.
Tariful a fost eliminat în 2012, şi totuşi…
Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) Timişoara nu ne-a transmis niciun punct de vedere joi, dar a făcut acest lucru vineri.  Conform informaţiilor furnizate de directorul regional Horaţiu Simion, Carmen J. a fost executată silit pentru că nu ar fi plătit tariful de despăgubire de 28 de euro, aplicat pe lângă amendă, tarif eliminat în 2012, la puţin timp după ce femeia a fost sancţionată. „La momentul întocmirii celor două procese verbale de constatare a contravenţiei, pe lângă amenda contravenţională era prevăzut şi tariful de despăgubire (în funcţie de tipul şi categoria vehiculului), potrivit art. 8, alin (3) din OUG 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în valoare de 28 de euro. Doamna […] a achitat în contul DRDP Timişoara amenzile contravenţionale stabilite […] aşa cum reiese şi din documentele transmise, dar prin notificările cu numărul 14381 şi 17570 din data de 29.04.2014, DRDP Timişoara solicit clar plata tarifului de despăgubire de 28 de euro, nicidecum plata amenzii contravenţionale”, se arată în adresa trimisă de reprezentanţii companiei. În continuare, aceştia susţin că din neatenţie la citirea proceselor verbale de contravenţie, necunoaştere şi în unele cazuri cu bună ştiinţă, foarte mulţi contravenienţi nu au plătit acest tarif de despăgubire, cerut pe lângă amenda contravenţională, astfel DRDP Timişoara a demarat procedurile de executare în vederea recuperării sumelor restante. „Pen­- tru această situaţie creată, responsabilitatea este exclusiv a contravenientului, deoarece în înştiinţarea de plată a procesului verbal de contravenţie se menţionează clar că este vorba despre achitarea, pe lângă amenda contravenţională şi a tarifului de despăgubire. Având în vedere că mulţi contravenienţi au omis plata acestui tarif de despăgubire, DRDP Timişoara a transmis prin poştă aproximativ 30.000 de notificări în care se menţiona clar achitarea tarifului de despăgubire, aşa cum era în vigoare la momentul întocmirii procesului verbal”, se mai arată în răspunsul trimis ziarului nostru.
Instanţele se pronunţă împotriva tarifului
Din păcate, reprezentanţii CNADNR, mai precis juriştii companiei, ignoră un principiu de drept, conform căruia legea nu are efecte retroactive, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, astfel încât, din moment ce tariful de despăgubire a fost eliminat în 2012, acesta nu mai poate fi solicitat nici dacă şoferul a fost sancţionat în momentul în care acesta era încă în vigoare. Foarte mulţi conducători auto sunt de părere că CNADNR mizează pe faptul că oamenii renunţă de cele mai multe ori să-şi susţină punctul de vedere în instanţă şi pe faptul că în România, hotărârile instanţelor de judecată nu reprezintă izvor de drept, adică o hotărâre nu are aplicabilitate şi în alte cazuri similare, aşa cum ar fi normal. Cu toate acestea, trebuie spus că în practica judiciară există  sentinţe care stabilesc că CNADNR nu are dreptul să solicite tariful de despăgubire. Spre exemplu, Judecătoria Roşiorii de Vede, prin sentinţa civilă numărul 174/14.03.2014 arată că „Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată. Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/ 2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/ 2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului […], astfel în­cât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de intrarea în vigoare a legii menționate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că numitul […] nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constitu­ționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Româ­- nia este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excep- ția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În cauza Dumitru Popescu contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale. Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că «exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o mino-­ritate națională, avere, naș-tere sau oricare altă situ- ație.»; În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în func­ție contestarea sau necontestarea în instanță a procese- lor-verbale până la intrarea în vigoare a respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a prin-cipiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Euro- peană a Drepturilor Omului. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executări silite, întrucât în cauză există impedimentele prevăzute de lege la care s-a făcut referire mai sus”. Contactată telefonic, Carmen J. susţine că nu i se pare normal să plătească tariful de despăgubire din moment ce a plătit amenda şi în plus a cumpărat şi o rovignetă, în valoare de 28 de euro, la fel cu valoarea tarifului. „Ar însemna ca după ce plăteşti o amendă de circulaţie, să fii obligat să o plăteşti din nou după câţiva ani. Nu mi se pare logic să plătesc din nou”, a spus arădeanca.