O călătorie scurtă până la Olari şi în satele aparţinătoare, o discuţie cu primarul comunei şi cu localnici, o privire discretă dar precisă asupra realităţilor de azi, te conving de adevărul rostit cu veacuri în urmă de cronicar: „Nu-s vremile sub om, ci bietul om e sub vremi!”.
După ce treci pe drumuri şi schimbi o vorbă-două cu cine întâlneşti în cale sau cu cine are vreme de „stat de taină”, îţi aduci aminte şi că „Omul sfinţeşte locul” dacă e pus „Omul potrivit la locul potrivit”.
Satul Olari şi comuna Olari nu mai sunt demult cum au fost, dar nici ce-ar putea să fie nu sunt încă. Se vede la tot pasul că lucrurile se mişcă, după cum se vede că mişcarea e lentă, greoaie. Firesc, fiecare om vede lucrurile în felul său, însă imaginea cea mai clară a realităţii o are tot primul gospodar, cel pus de obşte în fruntea obştii, aşa că l-am căutat pe el, pe primar, la primărie, dar l-am aflat pe drumuri. „Nu sunt om de birou. Locul meu, locul unui primar, e pe drum, printre oameni” (Ştefan Muscă, primarul comunei Olari).
Tristeţile şi grijile unui primar
– Ce vă întristează, domnule primar?
– Că n-am bani şi nu pot face aproape nimic. Nu înţeleg prea bine ce se întâmplă, dar parcă de la an la an sunt tot mai puţini bani cu care să te ajuţi şi tot mai multe lucruri de făcut.
– Ce-aţi vrea să faceţi?
– Aş asfalta strada asta (eram pe strada pe care l-am întâlnit pe când o măsura din priviri), însă n-am cu ce. E vorba de bani – şi nu-i am.
– Şi ce veţi face?
– Încă nu ştiu. Ştiu doar că trebuie să fie asfaltată şi se va asfalta. Nu le pot spune oamenilor că n-am bani. Ei nu m-au ales să le spun că „nu se poate”, ci pentru că le-am spus că eu pot.
Asta e munca mea de primar: să fac să se poată.
– Acum, aproape de mijlocul verii, ce face primarul comunei Olari?
– Am spus că primarul nu face mare lucru şi că menirea lui e aceea a reginei într-un stup: să facă în aşa fel încât lucrurile să se poată face. Încă din primăvară am făcut în aşa fel încât la şcoli să se aducă lemne pentru iarnă încă de pe acum. Tot din primăvară am plănuit ca igienizările în şcoli să se facă imediat după începerea vacanţei de vară; doar n-o să aştept începerea şcolii în toamnă pentru igienizare şi iarna ca să aduc lemne!
– Aţi promis ceva legat de drumuri…
– Da: am spus că tot asfaltez 1 km de drum chiar dacă nu primesc nici un leu la buget, şi îmi voi ţine promisiunea.
– Cu ce bani?
– Oamenii nu mă întreabă asta. Ei ştiu că am promis şi aşteaptă să vadă drumul asfaltat, nu să audă explicaţii la neputinţă, aşa că nu ştiu de unde bani, dar se va asfalta. Câteodată îmi vine să pun eu mâna pe lopată şi cazma şi să fac totul singur.
– Alte proiecte?
– Un drum din Sintea Mică – pe care trebuie să punem piatră, un rest de 150 m de ramificaţii de apă potabilă, repararea reţelei de iluminart public – la astea se lucrează acum. În viitorul apropiat va începe plantarea de arbori ornamentali în Olari şi pavarea centrului de comună, iar în viitorul ceva mai îndepărtat pavarea în Sintea Mică. Avem în proiect ridicarea a trei capele în cele trei cimitire ale comunei şi încă opt kilometri de reţea de apă potabilă. Proiecte avem, lucruri de făcut ar fi, numai bani să găsim.
– Îi veţi găsi?
– Trebuie să-i găsesc, că pentru asta m-au votat oamenii. Acum m-aţi aflat pe drum şi v-am spus ce mă frământă, ce griji am, ce-aş vrea să mai fac. Aveţi însă idee cam câte nopţi nu doarme un primar, câte probleme îi scot peri albi, de câte ori îi vine să lase totul baltă, să plece acasă şi să nu se mai întoarcă? E uşor să-ţi închipui că eşti primar, că stai într-un scaun şi porunceşti şi se face, dar e foarte greu să stai cu bugetul subţire într-o mână şi cu proiectele în cealaltă şi să vezi că nevoile sunt mari, proiectele sunt multe, dar banii din buget sunt puţini. Apoi e la fel de uşor să nu faci nimic şi să le spui oamenilor că nu sunt bani, dar ajungi să nu te mai suporte lumea şi să te blesteme. Pe mine primăria m-a îmbătrânit, dar mă uit în urmă şi nu regret. Bine, am şi regrete, însă am atâtea de făcut că nu prea mai am timp pentru păreri de rău.
– Veţi mai candida?
– Sigur. De fiecare dată îmi spun că gata, plec, şi să vină altul să facă. Tot de fiecare dată îmi revin şi-mi spun că pot mişca lucrurile din loc şi că am de plătit o datorie faţă de oameni. Munca mea de primar e datoria pe care o plătesc oamenilor. Eu cred în oamenii comunei, şi cred că şi oamenii din comună cred în mine.
În primărie, fără primar
Adriana Dărău e secretara pri-măriei Olari şi prin mâinile ei trec toate documentele. Dacă primarul e mai mult pe drumuri, secretara e încontinuu în primărie, un fel de „serviciu de permanenţă” indispensabil pentru buna funcţionare a instituţiei şi a obştei. „Un secretar de primărie face într-o zi mii de lucruri cărora este imposibil să le ţii evidenţa, dar care sunt necesare ca aerul şi ca lumina. Uneori însă face şi multe treburi birocratice care sufocă primăria şi pun oamenii pe drumuri. Anul acesta, de exemplu, am avut enorm de multe pro-bleme legate de APIA. Niciodată n-au mai fost atât de multe, şi niciodată n-au fost puşi pe drumuri atâţia oameni. Majoritatea locuitorilor sunt ţărani, deci se ocupă cu agricultura, şi a-i lua de la munca pământului pentru a-i pune să se plimbe pe la primărie nu-i o soluţie pentru a-i face mai eficienţi şi mai productivi”, spune Adriana Dărău cu un zâmbet amar.
Sătenii despre primar
– Primarul Muscă zice că mai candidează pentru un mandat. Ce ziceţi, mai câştigă odată?
– Sigur câştigă. Vă rog să nu-mi daţi numele la ziar, că nu sunt vedetă, dar să scrieţi că eu îl votez. Primar ca Ştefan Muscă n-am avut noi în Olari niciodată. (D. I., olărean care nu vrea să-şi vadă numele „la gazetă”).
– Tot pe el îl votez. Nu cred că îl poate bate cineva în alegeri la Olari, şi nici nu cred că oamenii vor vota cu altcineva. Va fi cam aşa: se uită omul împrejur, vede ce s-a făcut – şi-l votează pe Muscă. Contează omul, şi primarul acesta chiar valorează ceva în Olari”. (I. T.).
– H.T.: Eu îl votez până mor, pentru că a făcut ceva pentru comuna noastră. Bine, câţiva spun că n-a făcut destul, dar nici el nu-i poate mulţumi chiar pe toţi, şi nu s-a văzut om pe faţa pământului care să nu aibă şi pe câţiva împotrivă.
Riscurile primarului
Lumea este precum oamenii care o alcătuiesc, după cum oamenii sunt asemeni lumii în care trăiesc. Nici la Olari nu-i altfel, şi nici prin alte părţi. Nemulţumiţi au fost dintotdeauna şi vor fi cât vor fi oameni pe pământ, şi manifestări ale nemulţumirilor la fel, însă la Olari s-a petrecut un fapt care trece de limitele normalităţii: un cetăţean din Sântana, nemul-ţumit de ceva în legătură cu primarul Ştefan Muscă, a intrat în sediul primăriei Olari şi l-a ame-ninţat pe primar cu moartea. Informaţia a fost confirmată de primar, care însă nu a dezvăluit şi natura nemulţumirii cetăţeanului din Sântana. Primarul s-a adresat poliţiei, iar cazul se află în acest moment în cercetare.
