România, ca un penitenciar de interior

Întâmplarea de mai jos este reală, cel puţin aşa se spune.

Harry Houdini este socotit a fi unul din cei mai mari magicieni ai tuturor timpului. El a fost, printre altele, şi un fantastic spărgător de lacăte. Susţinea că poate evada din orice celulă din lume în mai puţin  de o oră.

Într-un mic oraş din Marea Britanie a fost construită o închisoare nouă, cu cele mai moderne sisteme de încuietori, iar Houdini a fost provocat să încerce să evadeze. Cum acestuia îi plăceau şi provăcările şi banii, a acceptat propunerea.

Când a sosit ziua cea mare, o mulţime de oameni şi reprezentanţi media se aflau la faţa locului. Houdini a păşit încrezător în celulă şi uşa a fost închisă. Şi-a dat imediat jos haina şi s-a apucat de treabă. Îşi ascunsese în curea o tijă de oţel flexibil şi dur, lungă de 25 de centimetri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să deschidă încuietoarea.

După treizeci de minute încrederea i-a dispărut. După o oră era scăldat în transpiraţie. După două ore Houdini s-a prăbuşit pur şi simplu peste uşă; care s-a deschis imediat.

De fapt uşa nu fusese închisă decât în imaginaţia marelui magician, dar el a acţionat ca şi cum ar fi avut de învins nişte lacăte. Houdini a fost blocat doar în propria-i închisoare mentală.

Preşedintele Ion Iliescu s-a remarcat în politică pentru că a împiedicat izbucnirea unui război civil, fratricid (Ţara vieţuia pe un sac de pulbere în acei ani) şi pentru că nu a împiedicat Mineriada, ba, din contră, a generat-o.

Preşedintele Emil Constantinescu s-a remarcat în politică pentru că a adus Alianţa Civică la guvernare nefăcând nimic palpabil (Fâsul politic cu stropi nu se pune) şi pentru că a contribuit esenţial la scoaterea PNŢCD din istorie, făcându-l de râsul curcilor.

Preşedintele Traian Băsescu s-a remarcat în politică pentru că în timp ce arbitra meciul Putere-Opoziţie marca goluri doar în poarta Opoziţiei, inventând sintagma preşedinte-jucător; dacă Emil Constantinescu a fost „terminat“ de servicii, preşedintele Traian Băsescu s-a folosit de ele, netezindu-le drumul spre conducerea reală a ţării. Lăsând în urma lui Pustiul. Partidele politice, actualul preşedinte fiind simple entităţi-marionete în faţa serviciilor secrete, care conduc  şi în prezent ţara. Şi care servicii îl vor apăra pe matelot să facă puşcărie cu toate că este implicat în marile hoţii naţionale, atât el cât şi  familia  dumisale, amestecată cu familiile marilor bande de mafioţi ţigani, punându-şi peste tot fini. Că doar el, matrozul, i-a pus în funcţii de conducere pe cei din servicii, în calitate de Comandant Suprem al Siguranţei şi al Apărării Naţionale!

Preşedintele Klaus Iohannis nu s-a remarcat cu absolut nimic de când şi-a luat ţara înapoi. Este cuminte, ascultă docil de serviciile secrete şi de cei de la PDL (operaţi estetic şi introduşi strategic în PNL – de fapt fostul PDL) şi mănâncă tot din farfurie. Din nou, Klaus cel Mare a fost păcălit de Klaus cel Mic, pe facebook (Mie îmi plac Fraţii Marx, Fraţii Petreuş şi Fraţii Grimm).

Mă simt în ţara mea ca-ntr-o închisoare. Cei patru gardieni-preşedinţi s-au dovedit a fi nişte trepăduşi de care sincer mi-e ruşine. Aş evada, dar n-am unde, deşi uşa ţării e deschisă. Dar e deschisă spre niciunde…