Amăgitoarele ecrane tv

Socrate era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus: Nea Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul din studenţii tăi? Stai o clipă!, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului: eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat? Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el. Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă e adevărat sau nu, zice Socrate. Acum să încercăm testul Binelui: ceea ce vrei să-mi spui despre student este de bine? Nu, dimpotrivă… Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat? Omul a dat din umeri, stânjenit. Socrate a continuat: Totuşi, mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă, filtrul Folosinţei: ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de fo­los? Nu… Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui? Omul era învins.
Şi astfel Socrate n-a aflat niciodată că nevastă-sa Xantipa îl înşela cu studentul respectiv.
Dacă ai cumva norocul să te afli la echidistanţă de Stânga sau de Dreapta politică este de-a dreptul relaxant să butonezi în fiecare seară şi să urmăreşti circul fără bani de pe sticla colorată a televizorului. Mi-am făcut obiceiul (atunci când n-am chef să văd emisiuni gen „Extratereştri antici”, „Aşii amanetului”, „Arome”, „Cele mai feroce animale din lume”, „Faţă în faţă cu moartea”, „Eroi anonimi” etc) să mă uit doar la trei posturi naţionale. Să mă informez corect, căci dacă urmăresc doar un post sunt un neinformat. Apare un eveniment. Apăs pe butonul lui B1Tv: bla, bla şi iar bla despre eveniment. Totul prin prisma dragostei pentru Iohannis, Noul PNL şi Dreapta. Reţin opinia postului B1 şi trec la Antena 3, post care iar: bla, bla şi iar bla despre acelaşi eveniment. Dar din alt unghi: din acela al dragostei pentru Victor Ponta, PSD şi ce-i p-acolo, prin partea Stângă. Îmi zic în barbă: mbă, ăia de la B1 au zis aşa, cei de la Antena 3 au zis invers. Adevăru-i la mijloc, nu-i aşa? Şi caut mij­locul, adică Realitatea tv. Acest post e de mijloc, dar trebuie să ştii la ce emisiuni te uiţi, că postul respectiv are mijlocul foarte elastic, foarte jucăuş, are o batistă la butonieră încât i se mişcă buricul de la stân­ga la dreapta ca pendula unui ornic. Că doar sclivisitul Rareş cu batista la piept este acela care l-a reactivat pe colegul lui sub acoperire, col. Turcescu. Depinde de ce realizator se reproduce pe ecranul Realităţii.
De acum m-am hotărât: nu mă mai uit la cele trei posturi. Mă reîntorc la „Extratereştri antici”, „Aşii amanetului”, „Arome”, „Cele mai feroce animale din lume“, „Faţă în faţă cu moartea“… E absolut acelaşi lucru!
Iar dacă imaginile şi cuvintele sunt frumoase, alunecoase şi în sensuri subtile trebuie să ai grijă, să nu faci pe-a deşteptul, că păţeşti ca Nea Socrate, care de deştept ce era a ratat ocazia să afle că guraliva de Xantipa îl înşela cu studentul lui.