Zilele Aradului în faţa Primăriei: maşină parcată pe linia de tramvai şi mutată „manual” de călători

Exasperaţi de timpul mult irosit din cauza unei maşini parcate cu nesimţire în zona centrală a Aradului şi care bloca trecerea tramvaiului, călătorii dintr-un vagon şi-au eliberat singuri calea punând umăr lângă umăr şi mutând „obstacolul” cu mâinile goale pentru a-şi putea continua călătoria fiecare spre destinaţia sa. Întrucât judecătorii au dispus că ridicarea autovehiculelor cu macaraua este ilegală, maşina a fost luată pur şi simplu pe sus de călători şi scoasă în afara zonei necesare pentru gabaritul tramvaiului. Spectacolul grotesc de-a dreptul s-a întâmplat ieri, la orele amiezii, taman în „buricul târgului”, adică în faţa Primăriei; desigur că n-a fost prezentă nici o oficialitate, deoarece nu era „prins” în  Zilele Aradului, şi nici un judecător n-a decis încă ilegalitatea mutării cu mâinile goale, cu icnete dese şi cu sudoare din belşug, a unei maşini parcate „de-a-n proasta” pe linia de tramvai, dar timp ar mai fi.
Organizarea „detaşamentului” s-a făcut cu oarecare zarvă, dar a fost foarte eficientă. „Numai spatele ar trebui luat oleacă de la ea. Doamne, haideţi să mergem toţi: doi…, trei…, şi haaam! Repetaţi «sunetul ăsta de luptă»! Haaam- haaaam… hai! Sus! Ajunge atâta! Hai şi în faţă un pic;. haida: acum…, sus! Sus, sus! Ridicaţi!” – se auzeau comenzile şi încurajările la efort. După multă trudă s-a auzit şi invitarea către vatman: „Încercaţi să treceţi, că acum e loc”. Într-un târziu, după aproape jumătate de ceas de aşteptare şi de trudă, tramvaiul a trecut şi călătorii s-au îmbarcat în vagon disciplinaţi, mulţumiţi că au făcut foarte bine un lucru bun în „România lucrului bine făcut” şi că au avut ocazia de-a-şi exersa muşchii pentru scurt timp.
După mutarea mijlocului de locomoţie cu volan de pe linia mijlocului de transport cu pantograf s-au auzit şi inevitabilele comentarii ale celor implicaţi direct în tărăşenie. „Dacă nu mă puneam să ridic, pauză! Dacă nu ziceam să o ridicăm, pau­ză!”, zicea un domn cu mâinile murdărite corespunzător în timpul „operaţiunii”. S-au înfiripat chiar şi scurte dialoguri între călătorii cu tramvaiul obligaţi de împrejurări şi de maşina parcată ca-n ograda proprie să-şi piardă vremea-n faţa Primăriei: „Nu vă grăbiţi niciunde?”, l-a întrebat „ridicătorul” de la farul stâng pe „pivotul” de la cârligul din spate. „Ba da; acasă, de la lucru, dar ce să faci? La noi se poate orice!”, a sunat răspunsul vesel al celui care, relaxat după opt ore de lucru, a trebuit să muncească juma’ de oră la mutarea nesimţirii de pe linia de tramvai. „Eu mă grăbesc la serviciu şi trebuie să ajung… Chiar mă grăbesc la serviciu – şi deja sunt în întârziere”, s-a plâns un cetăţean care-şi pierduse vremea icnind cam în dreptul portierei stânga-faţă a ma­- şinii pentru care linia de tramvai devenise parcare personală.
Poveste cu repetiţie
Vatmanii arădeni se confruntă cu astfel de situaţii în fiecare săptămână. „Cel puţin o dată pe săptămână toată circulaţia e paralizată. Trebuie puşi piloni de gabarit; atunci nu s-ar mai bloca. Eventual să nu mai circulăm noi cu tramvaiele. În fiecare săptămână avem întreruperi cu 2-3 maşini care blochea­ză. În Aradul Nou nu mai sunt tramvaie. Ne trebuie 2-3 ore să recuperăm întârzierile”, a declarat Viorel Rusu, vatman la CTP.
Concluzia a tras-o o doamnă care-i încurajase din răsputeri pe „ridicători”: „Uite, de-aia era bună parcarea în locul Parcului Eminescu! Să mute, domnule, maşinile în parc! Ce mi-i parc…, ce mi-i parcare…”.
Poliţiştii au stabilit că maşina parcată pe linia de tramvai şi mutată de călători „ca la brigadă” era şi este proprietatea unei femei şi au aplicat o amendă contravenţională de 210 lei.
Cristian Cotuna
Eugen Puiu