Eroii cu Feyenoord îndeamnă noua generație a UTA-ei: „Călcați-ne pe urmă!”

  Pe 30 septembrie 1970, arena Francisc Neuman a fost cadrul scrierii celor mai prețioase file din glorioasa istorie a „Bătrânei Doamne” a fotbalului românesc. În fața a 23 de mii de spectatori febrili, UTA îi ținea piept campioanei lumii, iar golul lui Florian Dumitrescu pe „De Kuip”, din Rotterdam, avea să fie decisiv pentru înfăptuirea celei de-a opta minuni a lumii.
De fapt, chiar Ernst Happel, celebrul antrenor al olandezilor, dădea de înţeles că dacă arădenii vor trece de echipa sa, în primul tur al Cupei Campionilor Europeni, istoria lumii s-ar îmbogăţi. „Ha-ppel, Ha-pell, Ha, Ha, Ha!” a devenit pe malul Mureșului, arădenii prezenți la meci ironizându-l astfel pe tehnicianul lui Feyenoord.
Gornea – Birău, Lereter, Pojoni, Broşovschi, Petescu, Calinin (min. 63 Sima), Axente, Domide, O. Dembrovschi, Fl. Dumitrescu a fost echipa folosită de UTA în urmă cu exact 45 de ani, echipa ce a înfăptuit a opta minune a lumii.
Conducerea clubului fanion a Aradului a legat obișnuita conferința de presă săptămânală prilejuită de apropierea unei partide oficiale de marele meci ce a avut loc exact acu 45 de ani, tot într-o zi de miercuri. Trei dintre „eroii” de atunci, Gabor Biro, Mircea Axente și Viorel Sima, au rememorat momentele „dublei” europene, lansând – totodată – un mesaj clar către cei care îmbracă astăzi tricoul „alb-roșu”. „Vă doresc ca peste 5 ani să ne repetați performanța”, a fost îndemnul plin de optimism al lui Biro, uitându-se în special la Dumitru Copil și unul dintre membrii staffului tehnic, Cristian Păcurar.
Biro: „După meciurile cu Feyenoord au curs ofertele, dar am rămas fideli UTA-ei și Aradului”
Gabor Biro, unul dintre fotbaliștii care au dus greul în „dubla” cu olandezii din postura de fundaș s-a  arătat plăcut surprins de inițiativa conducerii „Bătrânei Doamne” la ceas aniversar. „Sunt fericit că mă aflu astăzi alături tinerii conducători, antrenori și jucători ai UTA-ei. Mă bucur că nu ne-au uitat și nici performanța pe care am reali­zat-o atunci și le mulțumim pentru asta. Cei de la Feyenoord au avut gura mare în momentul în care au aflat că joacă împotriva noastră. Dar, chiar dacă nimeni nu ne dădea nicio șansă să trecem mai departe, noi ne știam valoarea, aveam încredere în noi. Cu dăruire, plus priceperea antrenorului nostru, am reușit acea calificare istorică. Îmi amintesc apoi că au curs ofertele la adresa noastră, de la cel mai tânăr până la cel mai bătrân, dar nu a plecat nimeni niciunde.  Am rămas fideli UTA-ei și Aradului. Asta ne-am dori și din partea tinerilor jucători ai echipei de astăzi, să rămână împreună și să ne calce pe urmă. Clubul e pe mâini bune, echipa merge, sunt și rezultate, tinerii noștri au calitate calitate. Vă doresc ca peste 5 ani să ne repetați performanța”, i-a transmis Biro dintr-un capăt al mesei  în celălalt lui Dumitru Copil, reprezentantul lotului „textilist” la întâlnirea de ieri cu presa. „Îmi mai amintesc că după me­ciurile cu Feyenoord clubul a primit o atenționare de la Zurich legată de jocul meu dur în fața adversarului direct, regretatul Coen Moulijn. Arbitrii nu au văzut nimic în neregulă, dar forurile superioare au spus altceva, s-au autosesizat și m-au amenințat cu suspendarea dacă voi mai juca dur. Eu cred că aveam o vigoare mai mare, el avea 33 de ani atunci, eram mai în putere”, a rememorat Gabor Biro.
Axente: „Toți ne-am dăruit exemplar, publicul a fost parte din noi”
Dacă Biro a fost responsabil cu apărarea, din calitatea de aripă Mircea Axente și-a adus din plin aportul la eliminarea campioanei intercontinentale. Din centrarea sa, Dumitrescu a „înghețat” audiența de pe „De Kuip” în acel prețios 1-1 din partida tur.  „Faptul că după 45 de ani, rezultatele cu Feyenoord au rămas vii în mintea și inimile suporterilor și celor de la club, mă face să mă simt mândru. Eliminasem cea mai titrată echipă a momentului, mai ales că nimeni nu ne dădea nicio șansă. În partida din Olanda,
ne-au dominat destul de clar, dar am reușit să marcăm acel gol prin Dumitrescu, din centrarea mea, ce avea să conteze în ba­lanța calificării. La Arad, am abordat meciul ceva mai defensiv, toată lumea s-a dăruit exemplar. Bineînțeles, a contat și aportul publicului, l-am simțit parte din noi”, a punctat și Axente.
Sima: „Un exemplu viu pentru generațiile următoare”
Rezervă în ambele meciuri cu olandezii, Viorel Sima i-a înlocuit pe Petescu  la Feyenoord  pe Calinin la Arad, aducându-și – la rândul său – contribuția la ceea ce a fost denumită de presa vremii cea de-a opta minune a lumii. „Ne-ar fi plăcut să fim într-o formulă mai largă astăzi în fața dumneavoastră, dar, din păcate, nu s-a putut. Unii dintre noi, antrenori și jucători au plecat la cele veșnice, alții sunt departe de Arad. Gigi Domide, în schimb, m-a rugat să vă transmit că nu a putut să vină deoarece e plecat din localitate astăzi (n.a. ieri), dar e cu sufletul aici. Tot ceea ce mai avem de făcut noi astăzi este să fim un exemplu viu pentru generațiile ce vin, iar această generație a UTA-ei mi se pare că ne-ar putea călca pe urme. Nu îi va fi ușor, minunile cer mari sacrificii, dar le urăm mult noroc și putere de muncă” a afirmat Sima.
Nostalgia vechiului stadion e stinsă de necesitatea schimbării
După cum se știe de un an de zile, vechea arenă a baronului „Francisc Neuman” a fost demolată pentru ca în locul ei să răsară un stadion nou nouț, la standarde europene. Vechile glorii simt nostalgie, dar, pe de altă, parte sunt nerăbdătoare să calce pe iarba noii arene.
Gabor Biro: „Am petrecut mai mult la acel stadion decât cu nevasta. Aveam poteca mea pe care călcam zilnic de câteva ori și pe care încerc să o mai întrezăresc și azi. Observ că lucrările merg destul de greu, dar trăim cu speranța că vom avea și noi un stadion civilizat ca la Ploiești sau Cluj. Până la urmă, important e că au demarat lucrările, cândva, peste doi-trei ani se vor termina cu siguranță. Până atunci, echipa poate reveni liniștit în Divizia A”
Mircea Axente: „Sigur, am trăit multe momente de bucurie, dar și de tristețe pe acel stadion. Când mai trec pe la UTA mă răscolesc deseori amintirile. Dar, necesitatea unui stadion nou se simte de mult timp. Știu că prin 1970 era în plan un stadion nou, dar nu s-a mai construit nimic. Dar, până la urmă, nu e târziu nici acum. Să sperăm că-l vom vedea sus cât mai repede posibil”
Viorel Sima: „Îmi pare pe undeva rău, căci stadionul era legat de ultimele performanțe ale UTA-ei în fotbalul românesc, respectiv câștigarea titlurilor de campioni ale României de către echipa din care am făcut și eu parte. Poate, ar fi fost bine ca această nouă arenă să se construiască în afara orașului, la vechea Cărămidărie, dar până la urmă e important să se facă oriunde. Până la urmă, însă, doar rezultatele pot aduce lumea în tribună, nu condițiile oferite de stadioane”.