„La mulţi ani!” centenarei Sofia Stoi din localitatea Sâmbăteni

Chiar în prima zi a anului – 1 ianua­rie 2013 – doamna Sofia Stoi din loca­litatea Sâmbăteni a împlinit binecu­vântata vârstă de 100 de ani. Fireşte, evenimentul nu a fost trecut cu vede­rea de către edilii comunei Păuliş, astfel că în ziua sus-menţionată, la ora 14,00, primarul comunei Păuliş, profesorul Petru Nicoară, împreună cu reprezentanţii Consiliului local, cu pastorul Bisericii Baptiste din Sâmbăteni, Pavel Gag, cu alţi credincioşi şi rude ale sărbătoritei, au venit la casa lui Nicu Stoi din Sâmbăteni, nepotul Sofiei Stoi, unde s-au desfăşurat festivităţile. În numele Consiliului Local şi al Primăriei Comunei Păuliş, primarul Petru Nicoară i-a urat centenarei Sofia Stoi „La mulţi ani!”, înmânându-i o floare naturală în ghiveci, dulciuri, un plic cu o sumă de bani şi o Monografie a comunei Păuliş, în care descendenţii Sofiei Stoi îşi regăsesc originile familiei. Ca o menţiu­ne, Monografia comunei Păuliş – lucrare însumând peste 500 de pagini – a ajuns deja la ediţia a II-a şi a fost elaborată de către primarul Petru Nicoară, împreună cu profesorii Cornelia Foster şi Tatiana Tudur. Tot cu această ocazie, primarul Petru Nicoară a menţionat şi un alt cadou din partea administraţiei comunale, atras printr-o sponsorizare, respectiv o remorcă cu lemne de foc, care să-i ajungă sărbătoritei până la primăvară. Cei peste 50 de participanţi la acest minunat eveniment au ţinut să o felicite pe centenara Sofia Stoi, care ne-a impresionat pe toţi atunci când ne-a mărturisit secretul longevităţii domniei sale: „Eu am ascultat de părinţi.” Cuvinte frumoase, pline de învăţătură, care vin să confirme nu doar secretul unei vieţi purtată pe aripile credinţei în Dumnezeu, nu doar împlinirea unei vârste frumos purtate, ci şi cognomenul de „Sofia”, cuvânt prin care străbunii noştri denumeau înţelepciunea. Mai departe, vă prezentăm câteva repere biografice ale Sofiei Stoi. S-a născut în luna ianuarie 1913, din părinţii Gheorghe şi Floare Dehelean. Au fost 4 copii : Lazăr, Rozalia, Sofia şi Eufrozina. În Primul Război Mondial, tatăl, Gheorghe Stoi, a căzut prizonier la ruşi, iar mama, Floare, a fost nevoită să crească cei patru copii, în condiţiile în care posedau doar 1 – 1,5 ha pământ. Altfel spus, o viaţă grea, plină de nevoi materiale. Cu toate acestea, părinţii s-au străduit să le pregătească un viitor tuturor copiilor, astfel că băiatul a ajuns împiegat de mişcare CFR, Rozalia a devenit învăţătoare, Sofia a făcut ucenicie pentru croitorie, iar Eufrozina a rămas casnică şi s-a căsătorit cu un împiegat de mişcare la CFR .
Fiind situaţia materială destul de grea, mama Floare a luat-o pe fiica sa Sofia ajutor la colectarea şi vânzarea laptelui din satul Sâmbăteni, la clienţii din Arad, vârstă la care Sofia avea doar 13 ani . La vârsta de 20 de ani, Sofia se căsătoreşte cu Stoi Muţius cu care are împreună trei copii : Aurel, Lazăr şi Nicolae. Părinţii îi trimit la şcoli şi licee, Al Doilea Război Mondial nefiind încă terminat. Astfel, Aurel urmează Şcoala tehnică de Comerţ, Lazăr, Şcoala Pedagogică, primul ajungând contabil, iar Lazăr profesor. Cel de-al treilea copil, Nicolae, a rămas acasă şi ulterior s-a calificat tractorist, iar la vârsta de 30 ani a decedat într-un accident rutier, rămânând în urma lui trei orfani. În aceste condiţii, Sofia şi Muţius au devenit într-o oarecare măsură şi tutorii nepoţilor. Cu toate greutăţile vieţii, soţii Sofia şi Muţius au lucrat la CAP, fie la câmp, fie la ferma zootehnică.