Personalitate marcantă a zonei de sud-vest a ţării, Patrichie Popescu (din botez Porfirie), profesor de seminar şi arhimandrit s-a născut la 17 septembrie 1809, în Bata, în familie de preot. Chiar dacă activitatea ulterioară şi-a desfăşurat-o mai mult în zona Timi­şoarei şi a Aradului, trăitorii din zona sa de baştină au vrut să-i cinstească realizările, dând numele său şcolii ge­nerale din comună.
Dar să vedem foarte pe scurt cine a fost Patrichie Popescu. Studiile gimnaziale Patrichie Popescu şi le-a făcut la Arad şi Timişoara, cele filosofice la Seghedin, juridice la Universitatea din Pesta iar teologice la Arad (1835-1837).
S-a călugărit în Mănăstirea Hodoş-Bodrog (1838), devenind pe rând: profesor la Institutul Teologic din Arad şi catehet al elevilor ortodocsi români de la Gimnaziul de stat din Arad (1839-1844), profesor de Limba română la Seminarul Teologic din Carloviţ (din 1844).
A fost hirotesit arhimandrit în 1848 iar  după alte etape a ajuns locţii­tor de episcop (administrator) al Episcopiei Aradului (1850-1853). Fiind înlăturat de Sinodul episcopesc sârb din Carloviţ de la alegerile de episcopi din 1852, a devenit egumen al mănăstirii sârbeşti Ghergheteg (1853 – 1862).
A murit  la 29 august/10 septembrie 1862, în mănăstirea Gherghetteg.

Recomandările redacției