Gligor Sava – o viaţă de scriitor în 17 clipe sau opera unui poet unic

Pe Gligor Sava l-am cunoscut personal. I-am fost unul dintre numeroşii săi prieteni. Totuşi, Gligor Sava făcea o dis­tincţie, diferenţia prietenia. Celor mai aproapiaţi le zicea: „Ticălosule, hai să-ţi citesc un nou poem!“ Era o onoare să-ţi spună „ticălosule“. Sunt mândru că mă număram printre „ticăloşii“ lui. Jovial, veşnic cu un proiect pe tapet, Gligor Sava emana optimism, încredere şi dorinţa de a scrie. Şi-a permis să se nască pentru că aşa a vrut el, pentru că tocmai avea de trăit o viaţă de poet; s-a născut, deci, la 4 aprile 1938 în Arad. A venit pe lume impetuos, aşa cum i-a fost şi viaţa. Apoi, în data de 24 iulie 2012 s-a hotărât să plece, lăsându-ne mofluzi, trişti şi cu dorinţa noastră, a „ticăloşilor lui“ de a da cu cuţâtul în piatră, a neputinţă. În urmă-i a rămas pustiul tristeţii, regretul că s-a dus fără să ne întrebe şi pe noi. Avem, totuşi, satisfacţia că acolo unde a ajuns, le va citi din versurile sale îngerilor plictisiţi, care ascultându-l vor scrie şi ei poezii de dragoste să se pună bine cu Dumnezeu.
I-a mai rămas fidela lui soţie, Maria Gligor, o femeie model, pentru care Puiu Sava era prieten, soţ şi idol. Tocmai de aceea, la moartea poetului, Mia Sava şi-a propus ca în cel mai scurt timp să reediteze întreaga operă a soţului său. Femeie sensibilă, aparent fragilă, Mia Sava s-a zbătut ca o leoaică şi a reuşit ca în aceste zile să facă să apară un container de cărţi, cuprinzând toate cele 17 volume de poezie scrise de Gligor Sava de-a lungul întregii sale cariere de scriitor. Întregul grupaj de cărţi este intitulat: Gligor Sava – Opera poetică, 17 volume.
Despre poezia lui Gligor Sava, Ştefan Augustin Doinaş spunea că este „indiscutabil unul dintre cei mai remarcabili poeţi români ai secolului XX“; Ion Negoiţescu laudă poemele sale pentru „profunzimea şi multiplele lor semnificaţii“, iar Gheorghe Grigurcu le admiră (poemele) pentru „frumoasa lor ţinută expresionistă şi emfaza lor tristă“.
Dar, şi cu acest lucru ar fi trebuit de fapt să încep aceste rânduri, mai pe larg despre cărţile lui Gligor Sava vorbeşte într-un „Cuvânt înainte“ criticul şi academicianul Eugen Simion.
Dar iată ce spune eruditul critic des­pre opera lui Gligor Sava: „Acum, după ce le-am parcurs cu atenţie (cărţile-poemele n. red), pot spune că, exceptând propoziţia uluitoare a lui Doinaş, cei care-l vorbesc de bine pe autorul «Legii care se spune încet» – ieşit ca şi Doinaş din spaţiul imaginar al Podgoriei lui Slavici, nu exa­gerează prea mult: Gligor Sava nu-i un grafoman cum sunt mulţi alţii azi în lumea românească. Este un poet adevărat, desigur nu cel mai important din secolul său, dar, oricum, un poet notabil.“ „…Există suficiente motive pentru, aşa dar, a-l introduce (ediţia a II-a, tocmai se pregăteşte) în Dicţionarul General al Literaturii Române“.
Condiţiile tipografice excelente, grafica şi prezentarea plastică de excepţie, faptul că toate cărţile sunt adunate fac ca această lucrare să stea la îndemâna tuturor celor ce vor să cunoască mai bine opera completă a poetului Gligor Sava.
După cum se vede, critica literară de cea mai bună factură nu-l va uita pe Gligor Sava. Nici noi, ticăloşii lui prieteni…