lakatosDupă Revoluția din 1989, Ungaria a reprezentat un adevărat magnet pentru fotbaliștii arădeni și nu numai. Numărul celor din orașul de pe Mureș care au jucat în țara vecină, la fiecare nivel, e foarte mare, dar în 2013 s-a ajuns la o premieră absolută! Trupa din Csanadpalota, reprezentanta unui oraș (situat la 7 kilometri de Nădlac) de 3,500 de locuitori are în componență nu mai puțin de 11 fotbaliști arădeni, plus antrenorul Rudi Lakatos! Nădlăcanul îi pregătește pe Feri Szelelki, Vicențiu Vlădău, Călin Șiclovan, Rudi Lakatos jr, Daniel Tambor, Dan Puie, Sebastian Cotuna, Viorel Gabor, Flavius Pavel, Claudiu Luculescu și Adrian Corbu. La mijlocul săptămânii trecute, echipa maghiară a vizi­tat Pâncota pentru un meci amical, ocazie cu care Rudi Lakatos ne-a oferit câteva detalii despre ce se petrece la formația sa, căreia îi sunt suficiente trei autoturisme să se deplaseze la cele două antrenamente săptămânale, plus meciul din weekend.
– Cum s-a ajuns ca o echipă maghiară să numere 11 fotbaliști arădeni?
– De fapt, e o tradiție să aibă jucători din Arad. N-au avut posibilitatea să aducă jucători din zonă care să facă față nivelului, așa că au improvizat ceva. Mai sunt situații asemănătoare, la Röszke, localitate situată pe granița cu Serbia, sunt foarte mulți fotbaliști sîrbi în echipă. Am început cu 7 fotbaliști arădeni în lot, dar câțiva unguri din vechiul efectiv s-au lăsat și nu mai aveam destui oameni. În zonă, jucătorii maghiari sunt acaparați mai repede de cluburile din Mako sau Szeged
– Ce oferă Ungaria, cum sunteți priviți la Csanadpalota?
– Nivelul Ligii a IV-a e mai slab decât la noi. În noua formulă, am avut doar victorii în campionat, din trei jocuri în care am întâlnit primele trei clasate. Noi suntem pe locul 5 acum, și-au câștigat și ele meciurile. Dar condițiile sunt peste puterile din Arad, eu am rămas impresionat de ce am găsit. Ni se spală echipamentul, e chiar călcat, iar baza sportivă oferă căldură până și în toaleta spectatorilor. Oamenii se chinuie să ne facă teren bun, în perioada asta toate etapele s-au jucat pe sintetic. Totul e OK, de la oameni până la ce s-a promis. Câteodată, se achită chiar și cu puțin timp înainte. E un fenomen, multora nu le-a venit să creadă. Totul i se datorează lui Molnar Laszlo, el pune mult suflet și e implicat de 15-20 de ani la echipă. Avem și echipa a doua, joacă în județ III, „Promoția” noastră, acolo doar maghiari sunt. Joacă de plăcere, unii sunt trecuți de 50 de ani. Pentru ei, mișcarea e cea mai importantă.
– Nu se uită lumea ciudat când aude o echipă întreagă vorbind românește?
– În deplasări, ni se întâmplă aproape de fiecare dată. Până echipa a fost mai slăbuță, zicea toată lumea „Bravo, sunteți buni!”. Acum, de când îi pocnim pe toți, nu avem niciun egal acasă nici în tur, doar victorii, adversarii nu prea înghit faptul că pierd. Nu atâta pentru că suntem din România, se întâmplă ca la noi în zonele apropiate, unde există rivalități.

Recomandările redacției