Poate cel mai bine cotat fotbalist al noii formații arădene din Liga a III-a este Răzvan Fritea. La 30 de ani fără câteva luni, mijlocașul crescut de Romvest și trecut în două rânduri pe la UTA, face parte din planurile de viitor ale grupării patronate de Karoly Gombos, cum și fratele său, Valentin, a devenit o „piesă” importantă în angre- najul lui Ciba. La Turda, „decarul” combinatei Crișul – Europa a marcat primul gol în eșalonul al treilea după o pauză de patru ani, iar acum dorește ca el și colegii săi să escaladeze clasamentul seriei a V-a.
– Răzvan, ce-ți mai amintești de la precedenta reușită în Liga a III-a?
– Prea multe nu, fiindcă a trecut ceva timp. Eram la Baia Mare, unde am petrecut singurul meu sezon în Liga a III-a până acum și am dat mai multe goluri. Știu că am promovat la finalul acelui sezon, când era coleg, printre alții, cu Paul Batin.
– Anul trecut ai venit la Chișineu- Criș chiar de la Baia Mare, regresând două eșaloane…
– Pe lângă faptul că se stricase treaba acolo, doream să fiu cât mai aproape de casă. Am crezut în proiectul domnului Gombos, iar până acum nu m-am înșelat. Echipa e în Liga a III-a și, cu siguranță, va juca aici și la anul. După părerea mea, putem termina campionatul pe unul din primele 8 locuri ale clasamentului.
– Se aude că din vară vă schimbați din nou obiectivul și o să încercați să mergeți în Liga a II-a…
– Ar fi bine să se întâmple așa, dar pentru asta mai avem nevoie de câteva lucruri, cum ar fi un medic, un maseur, echipamente și altele. Toate acestea ne lipsesc puțin și acum, dar dacă vrem să facem față în Liga a II-a, nu mai putem face improvizații. La nivel de lot am mai avea nevoie măcar de trei-patru jucători cu experiență. Majoritatea jucătorilor sosiți de la Alba Iulia sunt destul de tineri, mai sus ai nevoie de mai multă experiență.
– Ați câștigat clar la Turda, ați avut vreun moment emoții că ați putea scăpa victoria printre degete?
– Era culmea să nu batem acolo, eu zic că am demonstrat că am fost mult mai buni decât adversarii noștri. La cum a decurs jocul, chiar dacă gazdele s-au apropiat la un moment dat la un singur gol de noi, era foarte greu să scăpăm printre degete cele trei puncte. Victoria ne-a mai ridicat moralul, fiindcă am jucat bine și la Satu Mare și acasă, cu Sebișul, dar nu am obținut rezultatele pe măsură. Dacă o batem și pe Seso Câmpia Turzii, o vom apuca pe o pantă ascendentă din toate punctele de vedere.
– Cum lucrați cu Lucian Ciba, un antrenor aflat la începutul carierei?
– Pe mine Lucian mă cunoaște foarte bine de la 6-7 ani, știe exact ce să-mi ceară la antrenamente și jocuri. Dar, cred că toți colegii mei se bucură de venirea sa la Criș în această iarnă. S-a schimbat atmosfera în vestiar, e un antrenor foarte apropiat de jucători.
– Totuși, ai un mare regret cel puțin până în vară…
– Dacă vă referiți la Petrescu, așa este. M-am înțeles foarte bine cu el în linia mediană, aveam automatismele noastre în joc, iar acum ne mai întâlnim doar la antrenamente. Dar, nu mai e mult până la finalul sezonului, iar de la anul sperăm să jucăm din nou împreună.
– În schimb, cu fratele tău te întâlnești în fiecare partidă oficială. Cum e să jucați în aceeași echipă?
– Într-adevăr, de la juniorii lui Romvest nu am mai evoluat la nicio echipă. Acum suntem amândoi la Criș, deocamdată suntem titulari, e un succes, ca să zic așa, pentru familia Fritea. Nu-l mai încurcăm și pe tatăl nostru, care trebuia să aleagă între meciurile unuia sau altuia dintre noi…
– Nu ți s-a plâns că joacă un post relativ nou pentru el?
– A început să se obișnuiască și cu postul de fundaș stânga și este cam singura variantă din lot pe acea poziție. Îl mai cicălesc eu, dar și el pe mine, ca între frați, dacă nu ne iese jocul așa cum ne-am dori. Ca să nu mai zic de colegi, nici ei nu rămân datori față de noi cu glumele legate de înrudirea noastră!
