ŞOPÂRLA ZILEI – Gogu Falcă nu mai poate nimic

Primarul Gheorghe Falcă se chinuie de vreun an de zile să ne bage pumnul în gură, fiindcă nu mai suportă să fie criticat. Iar cine are curajul să deschidă gura, are parte de şicane permanente, de intervenţii brutale în relaţia cu partenerii, chiar de ameninţări. Şopârla noastră ne-a adus de-a lungul ultimilor luni nenumărate informaţii cu privire la munca titanică pe care o duce Gheorghe Falcă pentru a bloca ziarul Glasul Aradului să mai scrie despre el negativ sau chiar să mai apară.
Există nenumărate informaţii că în şedinţele de partid (ultima desfăşurată mier­curi, la Şiria) Falcă dă cu pumnul în masă să se facă orice efort să nu mai primim bani de la primării PD-L, instituţii conduse de pedelişti sau agenţi economici la care pedeliştii au trecere. Astfel de practici, prin care Gheorghe Falcă le impune primarilor sau diferitelor instituţii cu cine să încheie contracte şi cu cine nu s-ar putea numi uşor trafic de influenţă, dacă nişte procurori de la DNA ar fi curioşi de subiectul cu pricina. Să sperăm că vor fi curioşi, fiindcă ne-am cam săturat ca Gheorghe Falcă să aibă impresia că poate face orice în Arad, ca pe moşia proprie.
Din fericire pentru noi, cei de la PD-L nu pun botul, cum se spune, la crizele lui Gheorghe Falcă, care încearcă să adune tot partidul într-un război cu ziarul nostru, când de fapt noi n-avem nicio problemă nici cu primarii, nici cu alţi aleşi ai PD-L, nici cu preşedintele partidului, nici cu vicepre­şe­dinţii. Ba din contră, avem chiar o relaţie bună cu cei mai mulţi dintre ei, spre dispe­rarea unora ca Falcă şi slujbaşii săi: Happy Meal Moşneag, Vocea Tipei, Pieţarul Ano­nim şi alţi yesmeni zeloşi, care, ca să ştie şi ei, nu sunt suportaţi de ceilalţi colegi de partid, tocmai datorită slugărniciei gre­ţoase pe care o afişează faţă de Falcă.
În ultimele luni, fiindcă am îndrăznit să ne punem cu Gheorghe Falcă, ni s-au căutat firmele (cei care au), nevestele sau soţii, părinţii, să vadă cum pot fi ei loviţi, cum pot fi ameninţaţi la locul de muncă, pentru ca noi să ne speriem, ne-au fost intimidaţi prietenii care au curajul să stea cu noi la masă, s-au făcut presiuni asupra membrilor PD-L care încă mai au relaţii cu noi şi care, spre cinstea lor, nu s-au speriat şi nu s-au făcut preş. Dintre aceştia, mulţi primari, consilieri locali sau judeţeni, care sunt oripilaţi de atitudinea dictatorului de tip sudamerican afişată de Gheorghe Falcă, care nu suportă presa liberă şi încearcă să o distrugă.
În toate aceste luni, Falcă n-a reuşit să-şi atingă scopul. Şi nici nu va reuşi, atâta timp cât în Aradul ăsta mai sunt oameni care vor să afle adevărul. Oameni pe care Gheorghe Falcă nu-i mai poate prosti, dovadă că de la 66 la sută în 2008 a ajuns la 47 la sută în 2012. Iar în momentul de faţă, toate sondajele îl dau cu 27-29 la sută, sub reprezentanţii USL. De fapt, Gheorghe Falcă nu mai poate nimic, iar asta îl roade cel mai tare. Că după opt ani în care alde Happy Meal sau Tipei „i-au curăţat ouă“ cum se spune şi l-au făcut să se simtă un fel de Fidel Castro al Aradului, ceea ce n-a fost şi nu va fi vreodată, astăzi stă neputincios în faţa unor bieţi ziarişti pe care nu reuşeşte să-i termine. Şi nici nu va reuşi. Eventual ne mai întăreşte puţin.