Crescătorii de animale din Leasa sunt preocupaţi de campania de primăvară

Pe gospodarul Radu Cristian Buduhală din localitatea Leasa îl găsim chiar între animalele din grajd: patru vaci şi două juninci, una mai frumoasă decât cealaltă. Nici nu este de mirare, deoarece Radu Cristian Buduhală este cunoscut în toată zona ca fiind unul dintre cei mai harnici agricultori şi crescători de animale. „Până mai anii trecuţi – ne spune Radu Cristian Buduhală – lucram pământul cu animalele. Care avea cai, cu caii, iar care nu, înjuga două vaci şi îşi făcea treaba. În ceea ce mă priveşte, dispun astăzi de mai toate utilajele mecanizate de care este nevoie pentru munca câmpului, iar vacile le ţinem doar pentru nevoile gospodăriei. Surplusul de lapte îl valorificăm şi noi cum putem, cu toate că mare nevoie am avea în zonă de un centru de colectare. Politicienii câţi au fost sau au venit prin zona noastră toţi ne-au promis mare cu sarea, dar un centru unde să ne valorificăm şi noi laptele, ca să nu mai pierdem zile şi săptămâni întregi prin pieţe sau prin târguri, iată că nu avem. Văd că încă nu le-a venit în cap domnilor politicieni mintea cea de pe urmă, că numai agricultura mai poate salva România. Ne-a dat bunul Dumnezeu pământ şi mai mult decât putem noi duce, numai organizare şi muncă cinstită să fie. Dar ne lasă să tragem ca boul în jug, de astăzi pe mâine, fără nici o perspectivă. Dacă ar fi o minimă organizare, vă spunem că numai noi, ăştia din zona Hălmagiului, putem să ţinem cinci-şase judeţe de cartofi, de lapte şi de carne. Dar dacă nu se vrea şi se preferă să se ducă din import, asta este.”
Despre necesitatea asocierii crescătorilor de animale din zona noastră am ma scris şi în numerele trecute ale cotidianului nostru. Iată că astăzi, din discuţia cu domnul Radu Cristian Buduhală ne-a încolţit în minte şi o altă necesitate: cea a asocierii cultivatorilor de cartofi. Pentru că n-ar fi de ici, de colea, să ne amenajăm un siloz-două pentru păstrarea cartofilor în condiţii optime, astfel ca să-i putem valorifica primăvara şi vara, când preţul acestora se dublează sau chiar se triplează faţă de preţurile din toamnă, de după recoltat. Revenind la problema cultivatorilor de cartofi, domnul Buduhală este de părere că „imediat după ce vremea ne va permite, o să vedeţi că toate dealurile vor fi pline de oameni, care vor lucra pe viaţă şi pe moarte. Anul trecut, pe vremea asta, aveam pus în pământ nu numai cartofii, ci şi porumbul. Anul ăsta, precum se vede, trebuie să mai aşteptăm, cu toate că o săptămână de primăvară, cum spun bătrânii, bate o lună de toamnă. Dar altul mi-e necazul meu. Vedeţi dumneavoastră, dacă ar trebui să găsesc un om să mă ajute la lucru, ar trebui să caut mult şi bine. De ce? Pentru că la noi primesc bani şi cei care nu lucrează. Pur şi simplu îi plăteşte statul ca să stea acasă cu mâinile încrucişate. Asta chiar că nu-i bine.”