Presa scrie cu o satisfacție de-a dreptul maladivă: „Liviu Dragnea a plecat spre închisoare în huiduielile celor prezenți”. Așadar, au fost prezenți în fața locuinței lui Dragnea doar cei care l-au hărțuit, la comandă politică, doar cei care se bucură când văd un om doborât la pământ, doar cei care văd în nenorocirea cuiva motiv de satisfacție. Mă gândesc: unde au fost cei care l-au iubit pe Dragnea? Dacă acolo s-ar fi adunat vreo 50 de oameni care l-au iubit și apreciat, ca om, s-ar mai fi apropiat vreun huiduitor de el ? Nu a fost nimeni, fapt din care deduc că nu există oameni care să-l fi iubit, ci doar niște profitori care
l-au slujit până în pânzele albe, nu pentru că l-ar fi apreciat, ci pentru că erau răsplătiți din plin pentru devotamentul lor. Acum, aceștia s-au năpustit asupra lui cu o furie inimaginabilă, acuzându-l că a distrus partidul. Așa este, am scris de o mie de ori că Dragnea duce PSD la ruină, dar nu ar fi putut face acest lucru fără ei. Știau foarte bine adevărul, dar nu le-a păsat, pentru că aveau de câștigat din asta.
Acest episod m-a dus la întrebarea din titlu, pentru că răspunsul definește traiectoria PSD-ului. Am ajuns la concluzia că, de fapt, liderii PSD de la înființare și până acum au fost înconjurați de oameni care se temeau de ei, care voiau doar să fie la putere, alături de ei, dar nu de oameni care îi iubeau. Ca dovadă, atunci când, în urma unor puciuri de proveniență externă partidului, liderul suprem era debarcat printr-un puci intern, toți cei care cu o zi înainte îi cântau osanale se năpusteau asupra lui, făcându-l arșice. Dragnea a instaurat dictatura sperând că prin aceasta ar putea reteza din fașă orice tentativă de debarcare a sa, a încercat să facă imposibilă manevra prin care el însuși l-a demolat pe prietenul său, Victor Ponta, de care părea și se pretindea legat ombilical.
Pentru că tot am ajuns la Victor Ponta, cred că a fost singurul lider al PSD care a fost și iubit. L-a iubit gașca de tineri pe care o păstorea pe vremea când era președinte de tineret și, împreună cu ei, încingea chefuri de pomină pe la Costinești, pentru a pune la cale reformarea partidului. Cu ajutorul găștii, și-a asigurat sprijinul baronilor partidului și a ajuns președinte.Iar atunci când Dragnea i-a dat lovitura de grație nu s-au lepădat de el, ci i-au rămas alături, chiar dacă, din această cauză, au fost marginalizați și maziliți. Aceste reflexii mi-au fost induse de actuala situație a PSD, după înfrângerea catastrofală la europarlamentare și seismul provocat de condamnarea definitivă a lui Dragnea. Partidul va fi condus, până la Congres, de către Viorica Dăncilă. O iubește și o apreciază cineva, are cineva încredere că aceasta va reuși să redreseze partidul? Desigur, răspunsul ar fi un hohot de râs. Baronii o presează să nu scoată partidul de la guvernare, deși, în mod logic, ar fi singura soluție pentru salvarea de la dezintegrarea patidului. În mod normal, PSD-iștii ar trebui să priceapă că singura salvare este ieșirea de la guvernare și readucerea lui Ponta la conducerea partidului. Până la următoarele alegeri, în timp ce noua putere va trebui să înfrunte furia populară provocată de tăierea pensiilor și salariilor, de eliminarea tuturor pomenilor inutile făcute la comanda lui Dragnea, ei vor putea să realizeze fuziunea cu partidul lui Ponta și să organizeze congresul la care acesta va fi ales. Iar, din când în când, să posteze pe facebook: „i-ați ales, noi v-am dat, ei v-au luat, alegeți-i din nou!”. Adăugați la aceasta victimizarea, ba chiar martirizarea lui Dragnea, executat politic și veți avea rețeta revenirii fabuloase a PSD, cu niște scoruri aiuritoare.  

Recomandările redacției