A fost cândva un ştrand. Era situat în Arad, pe malul Mureşului şi era cel mai mare ştrand situat pe malul unui râu din Europa. Vara era un adevărat paradis pentru cei care nu îşi permiteau să meargă la mare şi chiar pentru arădenii care îşi făceau concediile pe litoral, la munte sau în străinătate, dar care doreau să petreacă mai mult timp la soare. Erau vremuri în care viaţa de noapte de pe ştrand rivaliza cu cea din staţiunile de la mare, când mii şi mii de tineri, mulţi dintre ei studenţi la cele două universităţi arădene, se adunau acolo pentru a bea un suc, o bere, pentru a dansa în discoteci, unele dintre ele în aer liber sau pur şi simplu pentru a se întâlni cu prietenii şi a petrece câteva ore la aer. Din păcate, acele vremuri au apus de mult, lucrurile începând să se schimbe în  rău, din acest punct de vedere după alegerea în funcţia de primar al municipiului a unui candidat tânăr pe vremea aceea, a unui om care părea că îi înţelege pe cei din rândul cărora s-a ridicat, că vine cu un suflu proaspăt şi că schimba în bine faţa oraşului. Ca să fim sinceri până la capăt, e adevărat, din 2004 până acum s-au făcut multe lucruri bune pentru municipiu şi locuitorii săi, dar şi numărul neîmplinirilor este foarte mare, la fel ca şi cel al proiectelor gândite prost sau concepute pentru a servi anumite grupuri de interese, mai mult sau mai puţin legitime. Iar ceea ce s-a întâmplat pe ştrand este un caz şcoală de lucru prost făcut, dacă este privit din punctul de vedere al unui om de rând şi bine gândit, dacă este privit de cineva care avea interesul să-l distrugă, să distrugă viaţa de noapte de acolo şi să aglomereze birturile de fiţe, apărute ca ciupercile după ploaie pe centru, unde clienţii dau bani frumoşi pentru o amărâtă de bere la 0,33 de ml, băută la o masă amplasată pe trotuar, respirând noxele produse de autoturismele care trec unul după altul. De ceea ce s-a întâmplat pe ştrand s-ar putea să se bucure şi anumiţi potenţiali investitori, mai mult sau mai puţin „strategici”, care s-ar putea să aştepte momentul potrivit pentru a face arădenilor o ofertă „de nerefuzat”. Cel puţin, aşa spun gurile rele, de ani buni, de când, în ciuda investiţiilor făcute de Primărie, ştrandul ca tot unitar, s-a transformat dintr-o  mare atracţie într-o… amintire, ce-i drept frumoasă, dar o amintire.
Războiul la baionetă purtat de primarul Gheorghe Falcă cu comercianţii de pe ştrand, în special cu liderul acestora, omul de afaceri Leo Aslău, tarifele mari percepute la intrare, îngrădirea bazinelor, care în mod logic ar fi trebuit să fie urmată de eliminarea tarifelor de la porţile de acces pe ştrand, lucru care însă nu s-a întâmplat, au fost doar câteva cuie bătute în coşciugul a ceea ce a fost Ştrandul Neptun. Iar dacă căsuţele închiriate de atâtea şi atâtea familii de arădeni vor dispărea, ştrandul va suferi încă o lovitura grea. Dar poate că, după atâtea lovituri primite, multe dintre ele sub centură, una în plus nici nu mai contează.

Recomandările redacției