de Paul Krizner
Sunt atâtea cuvinte care se îneacă în marea ce le înghite înainte de a fi spuse, sunt atâtea cuvinte înecate doar pentru că ne este teamă să le rostim, în realitate sunt cele mai frumoase cuvinte pe care din nefericite le condamnăm la tăcere, sunt cuvinte frumoase care ne-ar învălui pe fiecare în parte pentru a ne simţi iubiţi într-o Vale a plângerii.
Mă tem că lumea aceasta renunţă atât de uşor la aceste cuvinte aruncate în mare doar pentru că nu ştie să iubească. Murim clipă de clipă fără să simţim măcar odată fiorul acestor cuvinte frumoase, le condamnăm, le răstignim, le batjocorim, le ponegrim, condamnându-le la o moarte lentă, până într-o zi când vom căuta până şi în adâncul mării să le readucem la viaţă, dar poate e prea târziu şi atunci ca să nu ne recunoaştem urâciunea din noi vom încerca să facem din pietre cuvinte, dar sunt cuvinte seci, tari, cuvinte care lovesc, care rănesc orice sentiment de iubire.
Îngenunchiaţi, privind nostalgici după acele cuvinte de dragoste care schimbă orice stare de tristeţe, aşteptăm poate mai face Dumnezeu o minune, poate ne mai dă o şansă, ce păcat am avut atâtea până acum şi nu am făcut nimic, nu am schimbat cu nimic drama din noi, dar mai dureros este că nu am schimbat nici măcar o clipă lumea aceasta în care vărsăm doar lacrimi şi sânge, doar venin şi răutate în jurul nostru.
Da… Doamne, dacă mai ai ceva în traistă te rog acoperă-mi şi mie inima cu ceva… nu ştiu cu ce, dar acoperă-mi inima, e prea mult frig în oameni şi parcă toţi vom îngheţa de atâta indiferenţă, parcă toţi suntem tot mai dezumanizaţi şi mult mai departe de cerul din noi.
Te rog de poţi acoperă-mi inima cu dragoste, cu frumuseţea celestă, cu puterea de a iubi şi de a ierta, cu frântura aceea de veşnicie… da, Doamne, acoperă-mi inima cu marea Ta bunătate şi dă-mi putere să scot din adâncul mării cuvintele frumoase pe care oamenii le aruncă de parcă nu ar avea nevoie de ele.
Ai venit şi te rog, Doamne, acoperă-mi inima măcar cu umbra Ta, acoperă-mi inima ca să-mi descopăr sufletul într-o lume a incertitudinii, şi totuşi acoperă-mi inima cu iubire.

Recomandările redacției