„Adevăru-i că se fură”

0
343

Stau și eu așa, ca omul și mă întreb, în clipele în care mai am timp și pentru altceva în afară de muncă, unde ar fi ajuns România dacă nu am fi avut „norocul” de un regim comunist. Un regim care a distrus proprietatea privată, a distrus elita nației, aruncându-i în temnițe pe toți cei care gândeau și puteau reprezenta un pericol pentru noua orânduire. Ce se voia? Pregătirea terenului pentru apariția omului nou, la fel ca în Uniunea Sovietică, aliatul nostru de nădejde, care ne lua grânele din hambare ca despăgubiri de război și ne dădea în schimb ceva mult mai de preț, o nouă orânduire socială. O orânduire în care prostul satului era pus câteodată primar, pentru că avea origine socială sănătoasă, o orânduire care încuraja furtul, pentru că fiecare trebuie să trăiască de acolo unde muncește, și cum multe produse se găseau cu greu… Așa a părut și vorba „adevăru-i că se fură”. Și se fura, s-a furat și se fură. Furtul a intrat în conștiința multora și a noastră ca nație, per ansamblu. Mai grav este că, de multe ori, am ajuns să ne furăm singuri și căciula, ceea ce este mult mai grav. Așa am ajuns la situații în care avem diplome false, avem specializări false, iar oameni care nu au nicio legătură cu un domeniu de activitate au fost și sunt puși să conducă oameni profesioniști, care își cunosc meseria.

Impostura însă a devenit posibilă, din cauza răsturnării scării valorilor, și mai mult decât atât, nu a devenit doar posibilă, a devenit cu anii foarte vizibilă și s-a transformat într-o trambulină pentru tot felul de neaveniți care-și doreau să fie sau să dețină ceva și nu îi recomanda nimic, nici intelectul, nici vocea, nici talentul, nici pregătirea profesională, nici apetitul pentru muncă, nici cei șapte ani de acasă, și enumerarea ar putea continua la nesfârșit. Și ce au făcut atunci indivizii dornici să parvină cu orice preț? Au început să se infiltreze peste tot, prin tot felul de entități, să le căpușeze într-un fel sau altul, să obțină tot felul de diplome și grade profesionale deși, dacă ar trebui să dea un examen pe bune, nu ar fi capabili nici măcar să ia o notă de trecere. Totul, cu un singur scop, propria căpătuială. Și toate acestea, pe spatele oamenilor care muncesc.

Stau și mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă am fi nimerit de cealaltă parte a cortinei de fier. Da, probabil că ar fi existat și atunci impostori, dar într-un număr mai mic, da, ar fi fost și atunci tot felul de indivizi inventivi care să fie dispuși să arunce bancomate în aer pentru a fura banii din ele, dar poate că nu s-ar fi furat și rulmenți, și cabluri, și lenjerie intimă, și hârtie igienică, și…, și… Și poate nici nu s-ar fi ajuns în situația ca legiuitorul să se gândească la tot felul de variante pentru a ușura situația pușcăriașilor. Fără îndoială, și ei sunt oameni, și ei au dreptul la condiții umane, dar să nu exagerăm, să ne gândim mai întâi la oamenii cinstiți care muncesc zi de zi pentru a-și întreține familia și nu beneficiază acasă de condițiile pe care le au unii în detenție, să ne gândim la copiii și bătrânii mai puțin norocoși care de abia au ce mânca de la o zi la alta…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.