Revoluţia din 1989 a adus multe lucruri bune, cum ar fi democraţia, libertatea cuvântului, libertatea de mişcare dar a venit şi cu lucruri care au dus la pauperizarea unei bune părţi a populaţiei. Preţurile au luat-o razna, în timp ce veniturile reale au scăzut extrem de mult. Încetul cu încetul companiile care furnizează energia electrică, gazul, servicii de telefonie fixă, combustibil au fost privatizate, iar noii proprietari sunt interesaţi de profituri cu orice preţ. Aş vrea să nu fiu înţeles greşit, nu sunt împotriva proprietăţii private. Dimpotrivă. Dar cred că în cazul unor bunuri şi servicii de strictă necesitate ar trebui să existe un control al preţurilor, nu de alta, dar acestea trebuie să fie în concordanţă cu salariile, nu să trăim într-o ţară cu preţuri europene, unele chiar mai mari decât în statele occidentale, în timp ce veniturile sunt de mizerie. Acesta este un lucru care n-a fost înţeles de politicienii care s-au perindat pe la conducerea ţării în ultimii 26 de ani, politicieni care au făcut jocurile unor instituţii de genul FMI, în detrimentul intereselor românilor. Pentru că orice ar spune unul şi altul despre virtuţile economiei de piaţă, pe mine nu mă poate convinge nimeni că este în interesul meu să plătesc din ce în ce mai mult pentru un produs.
La fel cum s-a întâmplat cu benzina, cu motorina, cu gazela naturale, cu energia electrică, s-a întâmplat şi cu poliţele de asigurare obligatorie (RCA) ale căror preţuri au explodat pur şi simplu în ultimii ani. Doar că spre deosebire de clienţii celorlalte companii, transportatorii au decis să pună punctul pe i şi să spună tare şi răspicat: „Ajunge!”. De câteva săptămâni, în fiecare zi de luni sunt organizate acţiuni de protest care constau în îngreunarea circulaţiei, maşinile de mare tonaj mergând cu doar 10, 20 sau 30 de kilometri pe oră. De ce s-a ajuns aici? Patronii companiilor de transport s-au săturat să plătească nişte preţuri de-a dreptul nesimţite, unor companii de asigurări hămesite după banii clienţilor din Ro­- mânia. În condiţiile în care românii nu îşi mai încheie poliţe de asigurare facultative, poliţele obligatorii s-au transformat într-o sursă sigură de câştig nemuncit. Personal, mi se pare strigător la cer ca o persoană care nu a provocat niciun accident, deci trebuie să beneficieze de un anumit bonus de bună purtare, să trebuiască să scoată mai mulţi bani din buzunar anul următor. Dar ce vreţi, când drepturile asiguraţiilor sunt apărate de niştea oameni plătiţi cu salarii de nabab, care nu fac decât să găsească justificări pentru scumpiri, explicându-ne că piaţa asigurărilor nu ar mai putea funcţiona fără să plătim mai mult. Aş vrea să-i văd pe domnii de la Autoriatea de Supraveghere Financiară (ASF) pe unde vor scoate cămaşa dacă transportatorii se vor ţine de cuvânt şi vor bloca pur şi simplu vămile…
În încheiere, mai vreau să spun că îmi doresc ca şi alte categorii de consumatori care au ajuns bătaia de joc a marilor furnizori să ia atitudine, pentru că numai aşa îşi vor putea apăra drepturile.

Recomandările redacției