Suntem în plină campanie electorală şi foarte mulţi dintre români nu conştientizează importanţa acestor alegeri europarlamentare. Indiferent de trendul politic românesc sau european, indiferent de cifrele seci ale scruti­nului, un lucru este foarte important: România trebuie să-şi consolideze poziţia europeană, să fie considerată partener egal şi cu drepturi depline şi de facto, nu doar de jure. Şi asta pentru că în această construcţie multinaţională numită Uniunea Europeană avem mult mai mulţi duşmani decât ne închipuim.
Unul dintre duşmanii noştri se dovedeşte, mai nou, Marea Britanie. Sigur, nu e o duşmănie pe faţă, nu e o poziţie oficială a autorităţilor din Marea Britanie, dar există şi mijloace indirecte prin care suntem puşi la respect. Iar aceste mijloace nu sunt folosite doar datorită unui interes politic (cum s-a întâmplat, bunăoară, în Olanda, când apropierea alegerilor interne a făcut ca Ţara Lalelelor să refuze României intrarea în Spaţiul Schengen), ci ori de câte ori le este britanicilor la îndemână.
Aşa s-a întâmplat atunci când s-a deschis piaţa muncii pentru români şi bulgari (curios, vecinii noştri din sud au fost menajaţi de atacurile mediatice) şi, de asemenea, aşa s-a întâmplat şi cu prilejul Campionatelor Europene de scrimă din 2011 când – deloc întâmplător, după părerea mea – la difuzoare s-au auzit acordurile vechiului Imn al României (care de peste 21 de ani nu mai era actual). Exemple mai pot fi date, inclusiv desfiinţarea BBC România, veşnica punere la zid a României, când vine vorba de rromi (deşi sunt mulţi alţi migranţi, de alte naţiuni, care au uneori comportament mult mai antisocial.
Acum, britanicii ne-au atacat pe o temă… muzicală. Publicaţia The Mirror a analizat      de-a dreptul sarcastic prestaţia Paulei Seling şi a lui Ovidiu Cernăuţeanu (Ovi) chiar înainte de debutul Eurovisionului din acest an. Despre Paula Seling au spus că este o… imitatoare, despre el că ţipă, despre coregrafie că e ceva „în genul filmelor din seria Saw, nici sângeroasă, nici de groază – doar îngrozitoare”, iar despre mesajul pe care vor să-l transmită că „… ei cer o minune sau spun că este o minune că piesa lor (n.n. adică a Paulei şi a lui Ovidiu) a fost selectată pentru a participa la acest concurs”. O serie de critici care aduc mai degrabă a jigniri şi care în contextul celor arătate mai sus arată că Marea Britanie nu ne iartă nici dacă am fi perfecţi. Sau, vorba unui coleg în ale scrisului, dacă ar trebui să-l critice pe Iisus, atunci când l-ar vedea mergând pe apă jurnaliştii britanici ar opina că… nu ştie să înoate.
Tocmai de aceea, România trebuie să tri­mită la Bruxelles (şi Strasbourg, aş adăuga) politicieni capabili să se lupte pentru drepturile românilor, să „forţeze” mâna unor rău-voitori cum sunt acum britanicii şi, într-adevăr să arate că suntem nu doar pe hârtie parteneri cu drepturi depline în Uniunea Europeană. Suntem, în fond, a şaptea ţară în Uniunea Europeană, ca mărime şi ca număr al populaţiei, iar această poziţie merită respect în toate domeniile, indiferent că e vorba de incluziune socială, de piaţa muncii sau de scrimă sau muzică.

Recomandările redacției