Au trecut şi alegerile astea. Mai bine nici nu veneau că şi aşa nu au adus nimic nou. Toţi, poate în afară de Lupaş, au fost surprize neplăcute. Au fost alegerile din care nimeni nu a înţeles nimic, dar mai ales absolut nimeni, în afară de P(D)NL, nu se va alege cu ceva. În special alegătorii.

Sunt ferm convins că Falcă nu poate pricepe de ce nu mai poate atinge pragul de 50%. Că nu ar mai fi primarul Aradului, încă de acum patru ani, dacă alegerile s-ar fi desfăşurat în două tururi. Nu înţelege nici absenteismul masiv al arădenilor de la vot. De fapt, mai corect spus, cu asta nici măcar nu îşi mai bate capu. Oare cât de mândru te poţi simţi ca primar când ai o reprezentativitate atât de mică, te-au votat 20.000 de oameni din aproape 200.000, iar numărul celor care vin la vot scade în continuare. De ce Dumnezeu a devenit pentru primarul nostru o „marfă“ bună de exploatat şi manipulat. Ne folosim de El, ne batem în piept cu El şi câştigăm alegerile datorită celor care cred în El. Ipocrizia asta nu pare însă să deranjeze, atât de tare, pe nimeni, din moment ce Falcă – „omul lui Dumnezeu“ ne… păstoreşte în continuare.

Îl avem apoi, sau l-am avut, pe Bulumac,  locul II. Teoretic locul II, pentru că la ce distanţă s-a situat faţă de Falcă putem spune că nici măcar nu mai contează restul… de candidaţi. Bine pregătit de altfel, discurs foarte bun, la obiect, cu soluţii viabile, prezenţă impunătoare şi aspect armonios. Fără succes însă la electorat. Consider că principalul motiv al eşecului l-a reprezentat intrarea sa în cursa electorală în ultimul moment, vină pe care şi-o împarte cu „multiubitul“ său partid care l-a sus(jos)ţinut. Penibilă mi se pare însă reacţia de după alegeri, când în loc să îţi asumi eşecul lamentabil, pentru că ai reprezentat o speranţă pentru cei care s-au săturat de Falcă primar şi care chiar au sperat că s-a terminat cu Era PDL-istă în Arad, Bulumac iese încântat de scorul său, de parcă el a câştigat alegerile. Pentru el personal, probabil că scorul obţinut este unul de mândrie, dar pe noi nu asta ne interesa. Pe noi ne interesa un scor strâns, mai ales când reprezinţi principalul partid de opoziţie, de pe urma căruia Falcă să priceapă că arădenii nu mai sunt în limbă după el.

După aceea nici nu ştiu despre ce să mai vorbim, că despre cine nici nu poate fi vorba. Levente Bognar? Mă mir cum se mai poate uita în oglindă sau dacă mai încape şi altceva în burtica lui în afară de rahatul pe care îl înghite de atâtea mandate. Aceiaşi strategie, acelaşi pact odios, aceiaşi campanie electorală, aceiaşi funcţie, aceleaşi şi aceleaşi înţelegeri, iar ungurii de la noi din Arad se ţin ca căţeii după… gurul lor. Nu ştiu de ce, dar aveam o părere mai bună despre unguri, îi credeam mai onorabili, mai demni, mai luptători şi nu veşnic mulţumiţi cu locul II. Poate credeam asta deoarece ei ne impută nouă, românilor, că nu avem coloană vertebrală şi că ne aplecăm tot timpul după cum bate vântul. Mda… ei, ungurii din Arad, ne spun nouă asta.

Să vorbesc despre Caba? Probabil că dacă ieşea, nu ştiu ce, ne-am fi rugat cu toţii pe la toate gardurile, la fel cum dacă ieşea primar Costea am fi dat cu toţii din plete pe ritmuri rock. Costea a înţeles însă, şi a putut, să se retragă în scopul susţinerii unui singur contracandidat pentru Falcă. Ceilalţi au fost prea plini şi naivi să creadă că îl pot învinge pe Falcă. Revenind la candidatul PMP, un Caba care a dat în Falcă în timpul campaniei, iar acum îl caută să îşi ceară iertare şi să îi pupe mâna.

Ar mai fi Ciupe. Nu cred că e nevoie de prea multe cuvinte: eşec, dar prea mândru de a se retrage din competiţie pentru a scăpa de Falcă.

Luca, magistral de neînsemnat, iar pe Wienner îl suspectez de complicitate cu Falcă. La inteligenţa sa nu avea ce să caute într-o astfel de competiţie, susţinut de M10.

Am uitat pe cineva? Parcă mai era o doamnă şi un fost preşedinte PRM de Arad. Ar mai fi Lupaş, scor incredibil obţinut pentru un independent, iar pentru asta merită felicitat, însă cu rezerva că a fost destul de egoist de a nu se retrage din competiţie pentru a susţine un proiect comun. Practic, a pus (şi el) umărul la victoria lui Falcă.

 

Recomandările redacției