Alexandru Mocioni – ctitor de publicaţii româneşti

0
241
Alexandru Mocioni
Alexandru Mocioni
Alexandru Mocioni

La doar un an după ce a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, Alexandru Mocioni, împreună cu alţi reprezentanţi din această ilustră familie românească, scoate la Viena un ziar românesc, intitulat „Albina”. Primul număr apare la 27 martie-8 aprilie 1866 [1], chiar de sărbătoarea Sfintelor Paşti, iar articolul de fond, pus pe două coloane şi intitulat „Cristos a inviatu !” este semnat de Andreu Mocioni, Antoniu Mocioni, Georgiu Mocioni şi Dr. Alesandru Mocioni : „Cu acesta dulce salutare venimu a presenta asta-di acesta foia onorabilului nostru publicu cetitoriu. De mulţi ani nutrimu dorinti’a si planulu – d’a infiinta o foia publicistica ca organu natiunale nedependinte si liberale, pentru tote interesele intregului poporu romanu, adeca o foia natiunale generale… In Europ’a tota, dar mai vertosiu in patriele nostre a le Romaniloru, evenimentele politice se imbuldiescu, referintiele publice – si prin aceste-a in gradu mare si cele private – necontenitu se incurca si se incorda, si facia cu aceste miscaminte si iritatiuni ale spiretului, a le vietei poporeloru, incercarile poporeloru d’a se orienta, de a-si chiarifica intre sine interesele vitali, d’a se apropia si alia spre intimpinarea si devingerea greutatiloru şi pericoleloru amenintiatoare …Eca deci necesetatea urginte de unu organu natiunale generale, de unu organu neangagiatu si nepreocupatu de parerile cutarei partite…In scurtu: programulu nostru politicu, cu care incepemu acesta foia, cum am dice – dorinti’a de a mediloci statornicirea unui adeveratu programu nationale, adeca: prin cercarea si consultarea scrupulosa si fidele a sentimenteloru, pareriloru, si intereseloru poporului nostru – lamurindu-le si desvoltindu-le aceste-a amesuratu cerinteloru tempului – seriosu si credinciosu, cu ajutorulu celoru mai solidi si zelosi, mai esperti, inventiati si probati barbati ai natiunei nostre, a combina, a representa si a apera căile si modalitatile cele mai potrivite spre ajungerea susatinsului nostru scop nationale comunu…”[2]

Am păstrat intenţionat grafia destul de greoaie a textului, doar pentru a evidenţia dificultăţile începutului gazetăresc cu care se confrunta Alexandru Mocioni şi Vincenţiu Babeş, prim-redactorul Albinei, în acei ani, la Viena. Conform declaraţiilor de principiu din articolul de fond, dar şi din cele ulterioare, Mocioneştii aleg Viena ca loc de concepere, editare şi difuzare a ziarului românesc „Albina”, deoarece aici, în capitala imperiului, se dezbat toate problemele majore din viaţa popoarelor supuse[3] . În afară de politică, ziarul „Albina” se va ocupa şi de literatură, deoarece Alexandru Mocioni era pe deplin conştient de dificultăţile scrierii în limba română şi încerca pe toate căile să încurajeze producţiile literare. În acest sens, la „Albina” colaborează numeroşi oameni de cultură români, precum dr.Paul Vasici, Simion Mangiuca, Ilie Trăilă, Mihai Eminescu, V.A. Urechia, Visarion Roman etc.[4] În linii mari, conduita politică a ziarului vizează trei obiective esenţiale:

Castelul din Căpâlnaş, unde Alexandru Mocioni l-a primit pe Take Ionescu şi pe alţi lideri politici din România.
Castelul din Căpâlnaş, unde Alexandru Mocioni l-a primit pe Take Ionescu şi pe alţi lideri politici din România.

apărarea autonomiei Transilvaniei, unitatea culturală şi spirituală a întregului popor român şi, demn de remarcat, avansarea unor idei politice extrem de îndrăzneţe în epocă, cum este cultivarea spiritului republican şi promovarea democraţiei reale[5]. Multe articole, nesemnate, fireşte, de teama represaliilor autorităţilor vremii, afirmă răspicat idealul politic al luptei românilor transilvăneni, respectiv unitatea politică: „…singurul loc unde am mai putea cultiva şi salva românismul şi realiza visurile noastre de o Daco-Românie, în România liberă voi a zice.”[6] Între anii 1869-1876 ziarul „Albina” îşi mută readacţia la Budapesta, mai ales din cauza presiunii autorităţilor maghiare, care îi retrag debitul poştal pentru Ungaria, făcând imposibilă difuzarea ziarului de la Viena. La sfârşitul anului 1876 ziarul „Albina” îşi încetează apariţia, iar articolul de adio este cât se poate de sugestiv: „…nu se poate să nu fi pătruns şi să nu fi încolţit şi prins rădăcini în piepturile române şi ele vor răsări şi vor dezvolta ramuri puternice şi vor maarca calea vieţii, calea din robia Vavilonului spre pământul făgăduinţei, spre România şi împărăţia gintei lui Traian.”[7]

În ceea ce priveşte susţinerea publicaţiilor româneşti din Transilvania, familia Mocioni, dar cu precădere Alexandru Mocioni a avut un rol determinant. Dacă într-o perioadă dificilă pentru tribuniştii sibieni, aceştia se bucură de susţinerea materială a lui Alexandru Mocioni[8]. Între anii 1880-1893, la Timişoara a apărut ziarul „Luminătorul”, care de asemenea a fost subvenţionat de Alexandru Mocioni, iar în anul 1893, în urma unei mari adunări naţionale desfăşurată în luna decembrie la Timişoara, Alexandru Mocioni fondează ziarul „Dreptatea”[9]. Directorul publicaţiei este desemnat dr. Constantin Diaconovici, iar prim-redactor, tănărul dr. Valeriu Branişte, care venea tocmai de la ziarul „Tribuna” din Sibiu. Prezentat într-o formă grafică de excepţie pentru acea perioadă, ziarul „Dreptatea”a fost, pentru o bucată de vreme, unul dintre cele mai de succes ziare româneşti din toată Transilvania. În cei patru ani de apariţie, redactorii ziarului au avut de înfruntat 74 de procese, iar Valeriu Branişte a fost condamnat pentru 23 de procese, însumând 2 ani de temniţă de stat şi 1.300 de florini amendă. Începând cu anul 1897 ziarul îşi încetează activitatea, mai ales datorită apariţiei, la Arad, a noului ziar „Tribuna Poporului”, astfel că din 1902 şi până în anul 1918, mocioneştii scot un nou ziar „Drapelul”, care va apare la Lugoj, de trei ori pe săptămână[10] .

link la colecţia ziarului „Albina” în format digital


[1] Albina, Anul I, nr.1, Viena, 27 martie – 8 aprilie 1866.

[2] Ibidem, pp.1-2.

[3] În acea perioadă, românii transilvăneni dispuneau de doar patru organe de presă importante : Gazeta Transilvaniei, Telegraful Român, Concordia şi Familia. Doar ultimele două apăreau la Pesta, iar celelalte, editate în Transilvania, împărtăşeau, din ce în ce mai mult, linia politică pasivistă. În aceste condiţii, mocioneştii resimţeau tot mai acut necesitatea unei gazete politice care să promoveze activismul politic, motiv pentru care au lansat Albina. Vezi şi George Cipăianu, Vincenţiu Babeş (1821-1907), Editura Facla, Timişoara, 1980, pp.112-113.

[4] George Cipăianu, op.cit., p.117.

[5] Ibidem, p.121.

[6] Albina, VIII, 1873, nr.41 din 3-15 iunie.

[7] Albina, XI, 1876, nr.117-118, din 31 decembrie-12 ianuarie.

[8] În perioada 1890-1892, Alexandru Mocioni, împreună cu fratele Eugen şi cu vărul său Zeno au contribuit cu sume substanţiale pentru susţinerea ziarului „Tribuna”, iar Alexandru a fost ale chiar membru în consiliul de administraţie al institutului tipografic care edita ziarul.(vezi Valeriu Branişte sau Lucian Boia, Eugen Brote)

[9] La inaugurarea ziarului „Dreptatea” au mai participat Eugen şi Zeno Mocioni, Emanuil Ungureanu, Paul Rotariu, Coriolan Brediceanu, Vincenţiu Babeş şi Gheorghe Dobrin.(vezi T. Botiş, op.cit. p.307).

[10] Ziarul „Drapelul” va fi condus tot de către Valeriu Branişte, care revenise din Bucovina, după ce fusese expulzat de acolo deoarece redactase ziarul „Patria” din Cernăuţi. (vezi T. Botiş, op. cit. p-309).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.