Anticipate. Bine, dar până atunci ce facem?

Se pare că nimeni şi nimic nu mai poate opri bulgărele care se rostogoleşte spre punctul terminus, alegeri parlamentare anticipate, fie concomitent cu cele locale, fie cu o săptămână înainte sau după acestea. Ce se întâmplă până atunci cu România? Nimic bun. Rămâne, practic, o ţară neguvernată, în care fiecare face ce-l taie capul, cu o societate mai scindată în mai multe tabere profund antagonizate, cu o legislaţie mai instabilă decât nisipurile mişcătoare. Inevitabil, economia va cunoaşte o cădere abruptă sau, în cel mai bun caz, va stagna. Este previzibil că pe această perioadă putem să ne luăm adio de la orice investitor serios, pentru că trebuie să fii de-a dreptul nebun să investeşti într-o ţară care nu-ţi asigură nici măcar un minim de predictibilitate. Pe plan extern, imaginea României va cunoaşte o erodare cumplită, cu efect direct asupra modului în care aceasta este tratată de către Uniunea Europeană. Nu numai că nu vom reuşi, cât de cât, să ridicăm capul şi să ne afirmăm ca parteneri cu drepturi depline, ci vom fi trataţi şi mai rău decât până acum. Nimănui, nici măcar celor care ar trebui să reprezinte România în Parlamentul European, nu îi va păsa de soarta acesteia, fiecare făcând jocuri subterane în slujba partidului politic propriu. Desigur, mahării Uniunii Europene vor profita de această dezbinare, pentru a-şi impune, inclusiv prin intermediul acestor cozi de topor, propriile interese în România. Pe scurt, cam asta se va întâmpla cu ţara. Dar cu partidele? Toată lumea este, acum, de acord că PSD şi PNL au făcut troc pentru organizarea de alegeri anticipate, fiecare având de câştigat câte ceva. PSD a primit ceea ce a vrut, adică alegerea primarilor într-un singur tur, având siguranţa că după alegerile locale va rămâne cu un număr important de aleşi. Şi, lucru important, competitorul său de pe partea stângă, Pro România, va avea şanse minuscule de a câştiga câteva primării. De partea cealaltă, PNL va avea certitudinea că majoritatea covârşitoare a primarilor săi va rămâne pe funcţii, dar, mai ales, va stopa accederea competitorului pe partea dreaptă, USR, în cercul partidelor cu greutate din punct de vedere al puterii locale. Condiţii în care, după ale­gerile parlamentare, USR va trebui să se mulţumească doar cu rolul de partid de acompaniament în viitoarea coaliţie de guvernare. Calculele par simple. Oare, chiar aşa să fie? Să nu uităm că USR a intrat în Parlament şi a cunoscut o ascensiune fulminantă la europarlamentare fără să aibă primari sau consilieri. Dacă, în perioada deloc scurtă până la alegerile anti­cipate, USR va reveni spectaculos la me­- sajul antisistem, criticând dur PSD şi PNL pentru trocul încheiat cu privire la alegerea primarilor şi, mai ales, pentru situaţia în care a ajuns ţara? Cine garantează că, în ciuda faptului că USR nu are structuri în teritoriu, nu are aleşi locali, o armată de adepţi ai sloganului „PSD şi PNL, aceeaşi mizerie” nu va da buzna la urne ca să voteze partidul antisistem? Rămâne de văzut dacă USR va aplica această strategie sau, la cum stau acum lucrurile, nu va avea voie să o aplice.