Iată-ne intraţi în noul an. Am trecut cu bine de data de 21 decembrie, apoi de Crăciun şi Anul Nou. Analiştii economici şi specialiştii în astrologie au făcut deja primele previziuni. Cu siguranţă, cititori ai acestei rubrici, sunteţi interesaţi de cum va arăta viaţa culturală în acest an. Iată câteva păreri, enunţate de Bogdan Costea, manager al Teatrului Clasic Ioan Slavici, Ioan Paul Colta, artist plastic şi restaurator şi Oana Stoica, critic de teatru şi selecţioner al Festivalului Internaţional de Teatru Clasic, care au răspuns în rândurile de mai jos la următoarea întrebare:
Menţionaţi câteva dintre cele mai importante planuri din agenda pe 2013. Aveţi semnale care vă încurajează să credeţi că va fi un an propice planurilor dumneavoastră şi culturii în general? Argumentaţi.
Anul 2013 este provocator pentru mine şi pentru instituţia pe care o conduc. În primul rând pentru că îmi doresc ca în debutul de an să avem un număr cât mare de spectatori în sălile de teatru, având în vedere că oferta noastră e mai mult decât atractivă: la un preţ de 5 lei, un număr de 20 de reprezentaţii, la un ritm de susţinere tot la a doua sau a treia zi, în cadrul programului Luna plină de teatru. Cum de asemenea, până la sfârşitul stagiunii vor ieşi un număr de patru premiere. În acelaşi timp pot să spun că îmi doresc ca Festivalul de Teatru Underground din primăvară să fie împlinit rotund şi îmbogăţit prin participări din diverse tipuri de manifestări teatrale şi moduri de expresie.
Festivalul de Teatru Clasic reprezintă un alt punct important pentru mine. Referitor la a doua jumătate a anului 2013, îmi doresc să existe un spectacol într-un proiect pe care eu l-am gândit la sfârşitul anului trecut şi care se numeşte „Tânăr regizor caut teatru”. În cadrul acestui proiect vom lansa un concurs de soluţii pe un text al unui autor de teatru mai puţin cunoscut, valoros, nu neapărat din dramaturgia română contemporană, poate chiar din cea universală, oferind posibilitatea montării unui foarte tânăr regizor, aflat la începutul carierei. Mai am încă un gând care aş vrea să se materializeze în acest an, respectiv invitarea în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Clasic a coregrafului de renume naţional şi internaţional Florin Fieroiu, pentru a susţine un workshop de mişcare la finalul căruia să realizăm un spectacol. Ineditul acestui proiect va consta în cooptarea nu doar a actorilor Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad,   ci a actorilor din zona de vest a ţării, spectacolul primind o dimensiune regională.
Năzuinţele mele pentru 2013 sunt legate de o împlinire profesioinală a trupei de teatru din Arad şi de o existenţă marcantă în contextul urbei şi chiar în context naţional a Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad.
anchetaBogdan Costea, manager
al Teatrului Clasic Ioan Slavici Arad
Pe lângă activitatea de zi cu zi, de conservare şi restaurare pictură pe care o desfăşor la Muzeul de Artă din Arad, în agenda anului 2013 am planificate şi două proiecte curatoriale, organizarea a două expoziţii, sper eu de excepţie. Primul va avea loc în luna aprilie, şi va fi o expoziţie inedită de pictură şi stampă chineză modernă din colecţia berlineză – Adrian Ciceu. Arădenii vor avea şansa să intre în contact cu arta, cultura şi spiritul celei mai mari naţiuni extrem orientale. În toamna anului 2013, va avea loc şi cea de-a doua expoziţie-eveniment, o personală a artistului bucureştean Andrei Ciubotaru.
Se spune că anul 2013 va fi un an dificil din punct de vedere economic, iar cultura, după cum am fost obişnuiţi în ultimii ani pe plan naţional, va fi din păcate un domeniu neglijat. Pe de altă parte, faptul că s-a lansat ideea candidaturii Aradului pentru statutul de capitală culturală europeană, în viitorul apropiat, îmi oferă şi speranţe. În acest sens sper ca autorităţile locale să facă tot posibilul să susţină şi să consolideze în continuare instituţiile făuritoare de evenimente culturale precum muzeul, teatrul, filarmonica sau biblioteca, tocmai pentru a-şi întări argumentele pentru acest proiect. Aradul trebuie să aibă în continuare o viaţă culturală activă, cu evenimente de cali­tate, care să ofere publicului şansa unei raportări la repere culturale autentice, pentru că acestea îi dau demnitatea şi identitatea inconfundabilă.
ancheta1Ioan Paul Colta,
artist plastic, restaurator
Planurile sunt uşor de visat, mai greu de conceput strategic şi foarte greu de pus în practică. Am în plan o carte şi o serie radiofonică de teatru contemporan, dar ambele intră în categoria „foarte greu de pus în practică” din motive diferite. Alte planuri privesc Aradul, în măsura în care colaborarea mea cu Teatrul Clasic „Ioan Slavici” va continua pentru cele două festivaluri. Aş vrea să schimbăm perspectiva asupra festivalurilor. Ele nu se mai pot rezuma la o simplă înşiruire de titluri. Lumea e în fierbere şi ochii artiştilor privesc cu atenţie la ceea ce (ni) se întâmplă. Sunt spectacole care chestionează probleme din realitatea imediată precum cele sociale (sistemul de învăţămînt, situaţia minerilor şomeri, violenţa în familie, corporatism versus stat), cele privind istoria recentă (mineriadele, dosarele Securităţii, Revoluţia din 1989) sau ale comunităţilor (etnice, dar nu numai). A trecut vremea artei pentru artă. Teatrul trebuie să pună întrebări, e viu şi trebuie să doară. Prin urmare, după fiecare spectacol vor fi discuţii cu publicul, să vedem cum şi unde atinge subiectul spectacolului. Cred că oamenii au ceva de spus des­pre cum supravieţuiesc crizei economice, relaţiile interetnice, Securitate sau disoluţia familiei. Sper să reuşim să transformăm spectacolele în teme de dezbateri (pot funcţiona şi ca terapie, ceea ce ne doare ne va apăsa mai uşor dacă vorbim despre asta). Vreau să ne apropiem de public, să ieşim din muzeul teatral. În această idee, am în vedere aducerea unor traineri care să facă un workshop de scriere dramatică pentru publicul tânăr.
Pentru toamnă, la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic, am în atenţie cîteva spectacole „obraznice” pe texte clasice. Şi aici intenţionez să începem discuţii cu publicul. Trebuie schimbată ideea că „clasic” înseamnă împăiat. Dacă un text a răscolit ceva la vremea lui, trebuie să răscolească şi peste o sută de ani. Sau peste cinci sute. Dacă nu rezistă în timp, el nu are valoare.   Exemplul perfect pentru asta e noul spectacol de la TNB al lui Radu Afrim, „Năpasta”, aşa de frumos şi de cool că i-ar fi plăcut şi lui Caragiale.
Cât despre semnale despre anul cultural, există unul singur: incertitudinea. Deocamdată, bugetele sunt incerte peste tot şi cum fără bani nu se poate programa nimic, e aşa cum spuneam la început: visăm planuri. Până la a le pune în aplicare e cale lungă.
ancheta2Oana Stoica, critic de teatru,
selecţioner al Festivalului
Internaţional de Teatru Clasic

Recomandările redacției