În ultimii ani, populația județului Arad s-a menținut, în linii mari, în aceleași cote. Și nu pentru că nu ar fi plecat în alte zone ale țării sau peste graniță mii și mii de arădeni. Însă, numărul celor care pleacă este apropiat de cel al românilor care vin să lucreze cu precădere, în zona industrială. Potrivit datelor oficiale înregistrate de Institutul Național de Statistică, anual, în medie, județul „câștigă” în jur de o mie de persoane. În perioada 2004-2013, 57.556 de arădeni au „migrat”, în vreme ce nici mai mult nici mai puțin de 68.258 de persoane s-au stabilit pe raza județului nostru. De menționat este faptul că, între granițele județului nostru, migrația foarte vizibilă a fost cea din mediul rural în mediul urban. La data de 1 ianuarie 2018, sunt cu peste 60.000 de persoane mai mult în mediul urban decât în mediul rural, în vreme ce în anul 2000, diferența era de aproximativ 20.000 de arădeni.
Cât de atractiv e Aradul?
Potrivit raportului „Oraşe-magnet, migraţie şi navetism în România”, realizat de Banca Mondială, cea mai mare pondere a migranților care lucrează ca manageri și profesioniști se înregistrează în orașele mai mari, cum ar fi Cluj-Napoca, București și Iași, datorită economiilor bazate pe servicii și funcțiilor publice multiple – centre administrative, educaționale, medicale sau culturale de importanță națională. Pe de altă parte, orașele cu o economie mai orientată spre industrie, de dimensiuni medii cu performanțe economice, precum Giurgiu, Călărași, Tulcea, Arad, Galați, Buzău au atras persoane mai puțin calificate și mai mulți lucrători cu studii secundare de nivel inferior sau cu studii de bază. Acestea sunt, în general, și orașele care au fost mai puțin atractive pentru migranții tineri în ultimii ani. Orașele de dimensiuni medii, cu un sector industrial bine dezvoltat (mai ales sectorul auto), cum ar fi Arad, Pitești sau Bistrița, atrag cea mai mare parte a migranților care lucrează în sectorul producției. Județele cu cea mai mobilă forță de muncă sunt cele care au centre puternice de oportunitate sau care sunt aproape de centre puternice de oportunitate – zone cu o concentrare mare de întreprinderi și locuri de muncă -, cum ar fi Ilfov, Prahova, Argeș, Dâmbovița și Satu Mare și Arad – la frontiera de vest, cu importante centre industriale, toate cu un număr de navetiști ce reprezintă peste 25% din forța de muncă. În zonele urbane funcționale Ploiești, Pitești și Constanța fac naveta zilnic cel mai mare număr de oameni după ZUF București – aproximativ 69.000, 60.000 și, respectiv, 53.000 de navetiști. Brașov, Oradea, Arad, Sibiu, Târgu Mureș și Craiova se află de asemenea în top în ceea ce privește numărul de navetiști atrași, cu aproximativ 51.000, 35.000, 32.000, 23.000, 22.000 și, respectiv, 20.000 de navetiști în fiecare zi. Acest fapt se reflectă și în noile locuințe construite în ultimii ani în Arad. Locuințele noi dezvoltate între 1990 și 2015, la Arad -13,750, depășesc Timișoara – 9,831 și Iași – 12,772, în centrul urban, dar nu la fel se prezintă clasamentul în statistica locuințelor dezvoltate în zona urbană funcțională , în care Aradul, cu 16,827 este depășit de Timișoara și Iași, cu 26,482, respectiv 26,598. Totodată, veniturile firmelor din Arad, ca reședință de județ, reprezintă aproximativ jumătate din veniturile firmelor din Timișoara și Cluj, care au înregistrat peste 6,5 miliarde, respectiv 7,2 miliarde de euro, în decursul anului 2015. Firmele din Arad au înregistrat venituri de 2,6 milioane de euro în 2011, respectiv 3,6 milioane de euro în anul 2015. Potrivit Institutului Național de Statistică, salariul mediu în județul Arad a crescut în intervalul 2008-2016, de la 1.521 la 2.767 RON, în vreme ce în București a crescut, în aceaași perioadă, de la 2.507 la 4.005 RON, iar în județul Timiș, de la 1.767 la 3.435 RON. Aradul se apropie în clasament de Iași – județul cel mai populat din România -, unde salariul mediu a urcat de la 1.680 la 2.800 RON. Potrivit raportului, unele dintre centrele industriale, între care și Aradul, au atins un prag superior, având dificultăți de susținere a creșterii regionale din cauza lipsei forței de muncă.
