Filocalia vine cu elemente noi, la ediția a III-a

filoÎntr-o perioadă care ar trebui să fie încărcată de spiritualitate – după sărbătoriale pascale – va începe și Festivalul Filocalia, aflat la ediția a III-a. Programul festivalului – unul cu elemente inedite în acest an – a fost prezentat la Consiliul Județean. „Ne-am dorit să avem invitați deseobiți în această ediție. (…) De asemenea, am dorit să aducem film în acest festival și am reușit“, a spus Teofan Mada.

Filocalia, Festivalul de spiritualitate și artă sacră, promovează valențele ethosului ortodox reflectate în spiritualitate, icoană, imnografie, muzică, teatru ,film și poezie religioasă. Organizatorii, Consiliul Județean Arad, Centrul Cultural Județean Arad, într-un parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, au pregătit și în acest an un program pentru toate inimile, ediția din acest an, desfășurându-se sub genericul „Hristos și oamenii lui Hristos”.

Evenimentele vor debuta  vineri, 17 aprilie, de la ora 19.00, când va avea loc conferinţa „Hristos şi oamenii lui Hristos”, ţinută de Constantin Necula. Sâmbătă, la aceeaşi oră, trupa de teatru creştin Civic Art va susţine spectacolul „Întoarcerea zidarului”. Mai apoi, Duminică, 19 aprilie, de la ora 19.00, va avea loc proiecţia filmului „Părintele Arsenie Boca. Omul lui Dumnezeu”.

Seria de evenimente va continua apoi joi, 23 aprilie de la ora 19.00, când Vasile Gavrilă va susţine conferinţa „Omul, chipul Slavei dumnezeieşti”, iar vineri, 24 aprilie, de la aceeaşi oră, se va desfășura concertul de muzică „Veniţi de primiţi Lumină!”, susţinut de corul Koinonia. Duminică se va consuma ultimul eveniment din cadrul festivalului – conferinţa „Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”, susţinută de preotul Ioan Ică jr. „Evenimentele se vor desfășura la Teatru şi la Filarmonică, iar intrarea va fi gratuită”, a susținut Ana Maria Dragoș, director al Centrului Cultural Județean Arad.

 

Program

Vineri 17 aprilie 2015, ora 19

Invitat: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

Temă: „Hristos și oamenii lui Hristos”

Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

 

Părintele Constantin este Profesor de Omiletică și Catehetică la Facultatea de Teologie Sfântul Ierarh Andrei Șaguna din Sibiu, este unul dintre specialiştii în materie de neconvenţionalism și nonconformism creștin. Şi unul din preoţii Bisericii noastre care îşi refuză mereu înstrăinările, depărtările, într-o frumoasă încăpăţânare de a rămâne tânăr, neliniştit de dragul lui Hristos şi al slujirii sale.

Autor a peste 50 de volume (între care Îndumnezeierea maidanului s-a plasat în topul celor mai vândute cărți, ajungând la un tiraj de aproape 50.000 exemplare), cu frecvente apariții media, atât în țară, cât și în străinătate, el însuși realizator a diferite emisiuni (radiofonice, în special), Părintele Constantin Necula a susținut peste 300 de conferințe, pe diverse teme și în diverse spații culturale și religioase, începând cu centrele universitare românești și până la comunitățile creștine din Gana sau Chile…

Discursul şi scrierile Părintelui Constantin Necula se plasează, mai întotdeauna, în mediul „riscului seducţiei”, fiind bucurie şi durere deopotrivă. Prin modul său dezinvolt, absolut original de a-L prezenta pe Hristos, el face o figură de marginal, de îndrăzneț într-ale mărturisirii, clamând cu înverşunare neaderenţa la limbajul de lemn, la locurile comune ale propovăduirii lui Dumnezeu. Pentru Părintele Constantin, Hristos nu e doar un refugiu, o alternativă, ci o alianţă, o rotunjire a sensului vieţii, unic adăpost împotriva morţii. În mărturisirea sa, Părintele reuşeşte, aproape de fiecare dată, să scape de capcana clişeelor, într-un metabolism cultural – corolar teologiei – de excepţie, care produce linişte, bucurie.

Temele abordate de Părintele Constantin sunt diverse, pornind de la preocuparea pentru copii (mărturie stau volumele de povestiri şi nu numai, adresate acestui segment), trecând prin locurile cele mai puţin bătătorite de pastoraţia comodă, convenţională (spaţiul maidanelor, al spatelui blocurilor, al provocărilor străzii), până la contaminarea cu accente scolastice, didacticiste, dintre cele mai riguros punctate ştiinţific şi teologic.

 

Tema conferinţei:  „Hristos și oamenii lui Hristos”

 

Prezenţa Sfinţilor în viața Bisericii este continuarea misterului Fiului întrupat. Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Se manifestă prin ei, iar sfinţii, precum este și Hristos, sunt plini de iubire şi jertfă, daruri care schimbă întreaga existenţă a omului. Sfinţii reprezintă Tradiţia vie a Bisericii; ei formează etosul viu, inspirat şi dinamic, fără de care Biserica nu ar fi ceea ce este. Tradiţia vie şi, prin aceasta, Biserica însăşi nu se poate concepe, înţelege şi fiinţa fără o succesiune a Sfinţilor. De aceea Apostolul Pavel scrie în una dintre Epistolele sale următorul îndemn : „Aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri” (Evr. 13,7). Este un îndemn la recunoştinţa pentru toţi cei care ne-au transmis Evanghelia. Viaţa Bisericii nu a fost niciodată întreruptă pentru a o reîncepe din nou. Sfinţii au o mare importanţă şi prin ceea ce ne transmit: Biserica vie,  credința ei, puterea ei duhovnicească, exemplul ei.

Credinţa este o practică, sau o învăţătură, care îşi are sensul şi puterea în practică. Sfinţii sunt cel mai bun exemplu de fiinţare a creştinismului, a permanenţei lui. Prin ei Hristos este ieri, azi şi întotdeauna Acelaşi. Cultura nu este decât o formă, ea nu se poate substitui fiinţei Bisericii, fiinţării Creştinismului. Sfinţii trăiesc „pe pământ ca în cer”, împlinind voinţa neschimbătoare a lui Dumnezeu. Sfinţii sunt vindecătorii autentici ai lui Hristos. L-au iubit mult pe Hristos şi şi-au arătat dragostea lor prin cuvinte şi fapte. Iar Hristos îi poate iubi nemărginit pentru dragostea lor. Sfinţii seamănă cu Hristos în special din punct de vedere al iubirii. Prin sfinţi se pogoară în lume energiile necreate ale lui Dumnezeu şi tot prin ei lumea se sfinţeşte în toate elementele ei.În timpul vieţuirii lor ei au iubit şi acum, când sunt aproape de Judecătorul celor vii şi celor morţi al inimii lor, de Hristos, ne iubesc şi mai mult şi de aceea ne ajută cu acelaşi folos de dincolo. După Sfântul Vasile cel Mare, sfinţii sunt suveranii pământului, slăviţii, măreţii, viguroşii, autenticii, curaţii, puternicii, cei cărora Dumnezeu le aparţine deoarece şi L-au apropiat cu iubire. De aceea, lumea de azi are nevoie de sfinţi şi sfinţire pentru că nu se poate face misiune socială în lume fără Dumnezeu – fără conştiinţa de a fi însoţit de Dumnezeu, fără conştiinţa de sine sfinţită de Dumnezeu.

 

 

Sâmbătă, 18 aprilie 2015, ora 19

Invitaţi: Trupa de teatru creștin „Civic Art”, București

Spectacol: „Întoarcerea Zidarului”, de Dan Tărchilă

Locaţie: Filarmonica de Stat Arad

 

 

„Întoarcerea Zidarului”. Această piesă se constituie cu succes într-o meditaţie asupra procesului creaţiei folclorice, într-un fel, şi asupra modului cum s-a născut balada însăşi. Reprezentaţia acestei piese, ce poartă semnătura unui senior al dramaturgiei româneşti, scriitorul Dan Tărchilă, are distribuţia alcătuită din actorii: Cristian Dionisie (Teatrul Naţional Bucureşti), Cristina Moldoveanu (Compania „Civic Art”) şi Marian Ciripan (Teatrul „C.I. Nottara”). Scriitorul Dan Tărchilă, afirmat în dramaturgie prin calitatea valorificării în perspectiva contemporană a istoriei, prezintă în piesă o viziune personală, îndrăzneaţă, asupra uneia dintre nestematele folclorului românesc – Legenda „Meşterului Manole”.

Dan Tărchilă, în piesa „Întoarcerea Zidarului”, reuşeşte să demonstreze cu rigurozitate că actul creator presupune dăruire, pasiune, o „tainică jertfă”. Textul piesei este un eseu dramatic bine conceput, valoarea acestuia fiind întregită de „formă”, adică de replicile pline de sensuri, scrise într-o frumoasă şi curgătoare limbă română, fapt destul de rar întâlnit pe scenele noastre. «Văzut» pe scenă, spectacolul „Întoarcerea Zidarului”,  ne va convinge încă odată că dramaturgia şi literatura română, creaţia artistică şi muzicală română, sunt parte din moştenirea europeană a umanităţii, România fiind un suflet european în Europa, iar Europa este în România.

 

 

Duminică, 19 aprilie  2015, ora 19

Proiecţie film: „Părintele Arsenie Boca. Omul lui Dumnezeu”

Invitat: regizorul Nicolae Mărgineanu

Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

 

„Părintele Arsenie Boca. Omul lui Dumnezeu”

Părintele Arsenie Boca este considerat de mulţi credincioşi drept un „om al lui Dumnezeu”, un „sfânt al Ardealului”. Numit Sfântul de către colegii săi de la Academia Teologică din Sibiu, considerat „ctitor” al Filocaliei românești de către părintele profesor Dumitru Stăniloae, care îl aprecia ca un fenomen unic al monahismului românesc, căutat și urmat de mii de mireni doritori a se împărtăși din izvorul nesecat și senin al spiritualității sale, dar și pentru legendarele sale daruri de prooroc și tămăduitor, veritabil pictor de suflete, dar și sensibil pictor de biserici, om de cultură și filosof al științelor și religiei, preotul Arsenie Boca, a fost asemenea sfântului Vasile, așa cum chiar el îl înfățișează în lucrarea sa de căpătâi Cărarea împărăției: ucenic umblând liniștit pe marea înfuriată, stâlp nemișcat de talazuri, om între oameni întărindu-și semenii în liniștea cea mai presus de fire, neclintit în credință, întrucât Dumnezeu este la cârma lumii. O personalitate unică, ce atrăgea, ca un magnet, mii de oameni, din toate categoriile sociale, dar și permanenta suspiciune a autorităților vremii care nu puteau înțelege de unde vine acea forță excepțională de a-i face pe oameni să se adune în jurul său.

 

Regizorul și producătorul Nicolae Mărgineanu

 

Cunoscut regizor de film, autor al celebrelor „Ştefan Luchian”, „Pădureanca”, „Un bulgăre de humă”, „Capul de zimbru” şi, mai nou, la fel al celebrelor „Binecuvântată fii, închisoare” sau „Demascarea”, Nicolae Mărgineanu a realizat  filmul „Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (2011). Pe urmă, în 2012, a dat viață unui spectacol de teatru radiofonic despre Arsenie Boca numit „Părintele Arsenie Boca – Taina iubirii”. Cu câteva luni în urmă a fost finalizat un nou film documentar, avându-l în centru pe Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului. Aceeași echipă, ca și pentru filmul „Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu”, respectiv  Nicolae Mărgineanu (regizor și producător),  Ion Costin Manoliu (text/comentariu) și Maria Ploae (voce), a realizat, în 2013, filmul „Parintele Arsenie Boca în duh și adevar”. Despre Părintele Arsenie Boca,  Nicoale Mărgineanu spune: „mi se pare fascinantă personalitatea lui. Chiar m-am gândit că, după Mihai Eminescu este, poate, figura cea mai luminoasă a românilor”. Arsenie Boca a creat o mișcare spirituală de masă, unică în spațiul panortodox, care se continuă până astăzi. A trăit în duhul profeților, fiind căutat de mulțime de oameni care veneau la Arsenie, fascinați de revelația omului, care era revelația psihologului și a profetului.

 

 

Joi, 23 aprilie 2015, ora 19

Invitat : Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Gavrilă

Temă : „Omul, chipul Slavei dumnezeiești”

Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”

 

 

Biografie. Părintele Vasile Gavrilă este profesor la Facultatea de Teologie din București, dar îl cunoaştem poate drept „Duhovnicul de la miezul nopţii”, de la TVR Cultural. El însă este şi la propriu un duhovnic căutat de mulţi credincioşi, stând de multe ori cu ei la spovedanie până spre miezul nopţii. Mai nou este un pelerin al credinței pe toate continentele lumii, fiind chemat pentru cuvânt, dialog și sfat. Slujbele de la Biserica Rusă, din București, par a fi făcute spre a ilustra în orice moment păstrarea tradiţiei ortodoxe, cu psalmodierea bizantină fără reproş a tinerilor de la strană, cu preoţi devotaţi şi cu credincioşi model. El a devenit sufletul unui grup care a făcut câţiva ani o emulaţie spirituală, națională, deosebită, Asociaţia Studenţilor Ortodocşi din România, ASCOR.

„Ascoriştii” au transpus cât se poate de firesc în practică învăţăturile lui Hristos, privitor la a cerceta pe cel bolnav, pe cel bătrân şi singur, pe tot cel care are nevoie de o vorbă bună şi de un ajutor material. Tinerii de atunci au ajuns oameni „mari”, cu profesii respectabile: profesori, ingineri, jurnalişti, economişti, medici, arhitecţi etc. S-au aşezat pe la casele lor, s-au căsătorit şi au făcut copii. În general, mai mult de unul. Îi iau de mână şi-i aduc la iubirea studenţiei lor, Biserica Rusă.

Părintele Vasile Gavrilă, preot la Biserica Rusă, Sfântul Nicolae din Bucureşti, este numit duhovnicul de la miezul nopţii tocmai pentru aplecarea sa constantă asupra tainei nunţii, care este comparată de multe ori de Mântuitorul Hristos cu împărăţia cerurilor, El fiind Mirele mult aşteptat de întreaga omenire: „Iată Mirele vine în miezul nopţii…”

 

Tema conferinţei:  „Omul, chipul Slavei dumnezeiești”

 

Lumea are nevoie de Dumnezeu – nu de orice dumnezeu, ci de Iisus Hristos, de Dumnezeu care s-a întrupat, care ne-a iubit până acolo încât a murit pentru noi, care a înviat şi a creat în El însuşi un spaţiu veșnic pentru om. Acest Dumnezeu trebuie să trăiască în noi şi noi în El. În acest sens, omul devine „jertfă desăvârşită a lui Dumnezeu” şi trăieşte faptul pocăinţei sale ca Înviere a Domnului. În consecinţă, râvna sfinţilor de „a lua chipul” lui Hristos înăuntrul sufletului, învăţătura lor că voinţa proprie a omului trebuie să fie hristocentrică,  demonstrează că singura cale a trăirii autentice „după chipul dumnezeiesc” este hristocentrismul vieţii sale.

Astfel, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Hristos, vine „să ne înveţe” nu o anumită imagine a virtuţii, ci cu adevărat „filocalia” sau „frumuseţea” chipului omului, al cărui element structural îl constituie pocăinţa neîntreruptă, viaţa şi perspectiva ei, formarea ei în frumuseţea arhetipală a lui Hristos. Omul atinge autenticitatea trăirii duhovniceşti când trece de la negarea imaginii false  pe care şi-o construise el însuşi, conştient sau inconştient (ca apărare în faţa trăirilor sale vinovate),  la acceptarea chipului său real pe care şi-l alcătuieşte privind atent la Arhetipul Hristos. Aşadar, având chipul lui Hristos drept conştiinţă de sine, deplină şi duhovnicească, el are posibilitatea să-şi curăţească „chipul” de murdăria păcatului şi să-l vindece de urâţeniile lui „ca să se vădească frumuseţea lui prin virtuţi”.

 

 

Vineri , 24 aprilie 2015, ora 19

Concert: „Veniţi de primiţi Lumină!”

Invitaţi: Corul „Koinonia”

Dirijor: Arhid. Dr. Adrian-Cristian Maziliţa

Locaţie: Filarmonica de Stat Arad

 

 

Acest ansamblu coral, cu numeroase participări la manifestări culturale internaționale, abordează un repertoriu variat: creaţii corale religioase, populare şi patriotice, cântece populare autentice din Muntenia și Oltenia. Corul „Koinonia” îşi propune, de asemenea, redescoperirea cântecelor şi a vechilor tradiţii populare şi în mod special a cântului şi repertoriului bisericesc de origine bizantină, prin punerea în valoare a cântărilor psaltice ale marilor protopsalţi români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Nectarie Protopsaltul, Amfilohie Iordănescu, Neagu Ionescu, Ioan Zmeu, Victor Ojog etc., dar şi a repertoriului bizantin.

 

 

CONCERTUL DE SFINTELE PAŞTI

           „VENIŢI DE PRIMIŢI LUMINĂ!”

24 aprilie 2015

 

Toacă  – Arhid. Antonie

 

  1. Arhid. Ciprian: „Veniţi de primiţi lumină!”
  2. Veniţi de primiţi lumină!” Glas 5
  3. Învierea Ta, Hristoase! Glas 5
  4. Hristos a înviat! Glas 5
  5. I Irmos al învierii , glas I, de Macarie Ieromonahul
  6. Hristos a înviat! Glas 1
  7. Luminânda învierii – Pr. Cristian Todireanu după Grigorie Protopsaltul
  8. Condacul Învierii – melodie tradiţională
  9. Binecuvântările învierii glas III
  10. Sthirile Sf. Paști de Ghelasie Basarabeanul

 

Buchet de colinde Pascale:

 

  1. Îngerul a alergat – Colind Sf. Paşti
  2. Când şedea Iisus la Masă – Colind Sf. Paşti
  3. Pe Hristos mi-L-a-ngropat- Colind Sf. Paşti
  4. Veniţi creştini! – Buchet psaltic de Sf. Paşti

 

Poezia Tâlharul, recită: Arhid. Adrian Mazilița

 

  1. Ziua Învierii, de Nectarie Schimonahul
  2. Irmos: „Acum toate s-au umplut de lumină” cu terirem, de Grigorios Sthatis

 

 

 

 

Duminică, 26 Aprilie 2015, ora 19

Invitat : Arhid. Univ. Dr. Ioan Ică jr.

Temă : „Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”

Locaţie: Filarmonica de Stat Arad

 

 

Biografie. În ultima zi a festivalui Filocalia, organizatorii propun o întâlnire excepțională, cu unul dintre cei mai importanți teologi ortodocși contemporani, personalitate internațională de avergură a gândirii creștine, părintele Ioan I. Ica jr. Cucernicia sa este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul  Andrei Şaguna” a Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, titular al catedrei de Spiritualitate. Ioan Ică jr. a publicat studii de teologie sistematică, traduceri şi comentarii patristice, documentare şi comentarii în reviste teologice; traduceri şi eseuri pe teme de antropologie, artă, filosofie, în reviste de cultură. De asemenea, Părintele Ioan este și traducător şi editor al prestigioasei edituri de teologie „Deisis”, Sibiu. Dintre volumele apărute, la această distinsă și emblematică editură, amintim: Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice şi moderne cu referire specială la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Ed. Deisis, Sibiu, 1998; Studii de spiritualitate ortodoxă, Ed. Deisis, Sibiu, 2002. Gândirea socială a Bisericii. Fundamente — documente — analize — perspective, volum realizat şi prezentat de Ioan I. Ică jr şi Germano Marani, Ed. Deisis, Sibiu, 2002;Canonul Ortodoxiei. I. Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis, Sibiu, 2008; Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, Ed Deisis, 2008, etc. Părintele Ioan este membru în Asociația internațională de Studii Patristice, în Colegiul Noua Europă și în Comisia internațională de dialog teologic ortodox-catolic etc.

 

„Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”. Iubirea filocalică a Ortodoxiei nu este un tipar istoric, nu este monolită, nu este demodată şi fără lauri. Ortodoxia nu este atât o moştenire doctrinară, cât o moştenire a unui mod de viaţă. Acest mod de viață ortodoxă este realitatea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul credincioşilor, căruia îi este străin sentimentul distanţării de Dumnezeu, după cum îi este străin şi sentimentul izolării omului de Dumnezeu şi de semenii săi. El este un fapt al comunicării pentru că Ortodoxia este o lume a limbajului şi comunicării, a dialogului şi a comuniunii. Hristos dezvăluie viaţa dumnezeiască prin intermediul sfinţirii. Viaţa este darul lui Dumnezeu şi îşi realizează scopul numai în strânsă legătură cu El. Hristos trimis în lume dezvăluie puterea mântuitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu. Hristos îi cheamă pe toţi credincioşi la o sinceră pocăinţă şi reînnoire duhovnicească, la un martiriu continuu de dragoste şi dăruire, aşa cum s-au învrednicit toţi sfinţii. Credinţa în Hristos sfinţeşte omul frumos cu sau prin energiile harului Dumnezeiesc.

Aşa cum au făcut şi sfinţii, îl urmăm pe Hristos din dragoste, cel care ne-a iubit primul şi, orice am face noi cei obişnuiţi, nu putem să ajungem pe de-a întregul la iubirea Lui. Sfântul nu iubeşte ceea ce îi place lui, ci ceea ce îi place lui Hristos. Se abandonează pe sine şi fuge către Hristos. El îşi uită sărăcia şi nădăjduieşte la bogăţia Lui, deoarece puterea dragostei este cea care îi  face pe cei care iubesc ce-i bun să-şi împartă miraculoasa agoniseală. Toată voinţa şi dorinţa sfinţilor sunt folosite întru Dumnezeu. Sfinţii se bucură de orice se bucură Hristos, regretă de orice regretă şi Hristos, exprimă şi activează în istorie voia lui Hristos. Vorbesc ca fiind gurile lui Hristos şi dezvăluie adevărul. Acţionează ca mâini ale lui Dumnezeu şi fac minuni. Singurul izvor al sfinţeniei este într-adevăr numai la Dumnezeu.

Istoria vieţii sfinţilor noştri este trăirea şi prelungirea Evangheliei. Numai trăind ceea ce au trăit şi sfinţii putem să înţelegem, să vorbim şi să descriem ce este trăirea sau sfinţenia. Experienţa sfinţilor este şi experienţa noastră, atâta timp cât ne luptăm. Sfinţii se bucură de întâlnirea lor personală cu Hristos, iar bucuria lor este dar pentru toată Biserica. Duhul Sfânt vitalizează, reface şi creează oameni ai lui Dumnezeu şi în secolul nostru pentru că Biserica Ortodoxă este experienţa unei continue pogorâri a darurilor Sfântului Duh peste cei vrednici. În smerenia lor, prin despătimire, Sfinţii reflectă lumina dumnezeiască: oamenii îi văd strălucind de frumuseţea luminii.