Dialoguri Deschise cu profesoara Silvia Demian

„Liceul vocaţional îşi are utilitate în arcul pe care-l face dinspre preferinţă spre necesitatea pieţei muncii“

DSCN0195

– Silvia Demian, viaţa ta se leagă nemijlocit de aceea a Liceului de Artă „Sabin Drăgoi“ Arad, acolo unde ai funcţionat ca profesor din anul 1973, din care 20 de ani în calitate de directoare. În timpul cât ai condus această prestigioasă şcoală de arte ai obţinut împreună cu elevii-artişti numeroase succese, prin participarea formaţiilor camerale la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale.

Totodată, ai fost, personal, răsplătită cu mai multe distincţii care confirmă valoarea ta pedagogică. Printre ele enumerăm Ordinul de Învăţământ clasa a III-a atribuit de Preşedintele României, Ion Iliescu în anul 2004; Diploma „Gheorghe Lazăr“ pentru activitate în Învăţământ atribuit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării – anul 2006; Diplomă de Excelenţă pentru susţinerea învăţământului românesc – atribuită de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş“ Arad – 2008, precum şi Titlul de Excelenţă al Municipiului Arad pe anul 2014.

Ei bine, această personalitate a învăţământului arădean şi românesc a avut o copilărie tot aşa de tumultuoasă? Îmi poţi evoca, Silvia Demian, copilăria ta în câteva cuvinte?

– Sunt arădeancă prin naştere deşi familia mea e arădeană prin adopţie, după 1940. Tata profesor de muzică, mama funcţionară, sunt singura fată între trei băieţi, toţi mai mari ca vârstă. Cel mai mic e veşnic pilotat, mai ales atunci cînd strică rânduiala, după trei băieţi, o fată, dar are şi avantajul de a avea tot timpul un exemplu. Logica matematică am câştigat-o parţial de la primul frate Valer, însă mult mai puţin am urmat drumul chimiei – preferinţa celui de al doilea frate Barbu şi chiar puţin sportul, atât de bogat valorat de al treilea frate, Marius. Am urmat clasele primare ale Liceului Pedagogic, şi apoi evident, Liceul de fete „Elena Ghiba Birta”.

Ca şcolar am fost întotdeauna unul vesel, uneori chiar în timpul orelor, remarcat – cred eu – prin dreptul de a corepeta corul domnului profesor Ageu, cor ce trebuie să recunosc număra peste 100 de membri. Atunci nu mi se părea ceva deosebit, acum însă…

Drumul Clujului şi al muzicii a fost alegerea mea după absolvirea liceului. Destul de ciudat viraj după clasa cu profil real, dar evident pentru cei ce ştiau că Tati e muzician. Sunt sigur în consens cu majoritatea cititorilor şi bineînţeles şi cu tine, că anii facultăţii rămân cei mai deosebiţi. Tinereţe, freamăt de cunoaştere, Artă, viaţa spirituală a Clujului, toate mi-au dat putere în tot ce a urmat, şi încă mai sprijină momentele de visare, de căutare de proiecte cu care să pot îndruma vibraţia celor pe care îi intâlnesc la clasă. Sinceritatea prieteniei celor cinci colege cu care am împărţit toate momentele anilor de facultate mi-a fost de un real ajutor mai ales în reînvierea Liceului de Artă „Sabin Drăgoi“ şi aici mă refer la idei novatoare, curajul organizării competiţiilor interjudeţene şi apoi naţionale, folosind întotdeauna bucuria cu care ne-am revăzut, am lucrat împreună şi mai ales convingerea comună asupra necesităţii efortului pentru revigorarea învăţămîntului artistic ce îşi reprimea drepturile orădenii, reşiţenii, braşovenii, arădenii şi hunedorenii, toţi absolvenţi ai aceluiaşi Conservator clujean, am ştiut să ducem mai departe seriozitatea domnului Constantin Rîpă, pragmatismul doamnei Ligia Zoicaş, structurarea fiecărui demers învăţată la cursurile domnului Vasile Herman sau Valentin Timaru, armonia existentă în toate, învăţată de la domnul Tudor Jarda.

Prin bunavoinţa maestrului Doru Şerban şi a profesorului Ioan Zahu am ajuns la Liceul de muzică şi arte plastice Arad în 1973, după o majoră şi severă experienţă la Casa de Cultură Dr.Petru Groza – Ştei – judetul Bihor.

– Imediat după Al Doilea Război Mondial, conducerea comunistă a culturii române a înfiinţat Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu“, şcoală care urma să califice scriitori, aşa cum alte şcoli calificau tâmplari, prelucrători prin aşchiere sau învăţători. Este celebră o vorbă a lui Mihail Sadoveanu, pe atunci directorul Uniunii Scriitorilor, care a spus că „Din şcoala asta au ieşit tot atâţia scriitori câţi au intrat“.

Cam în ce proporţie absolvenţii Liceului de Arte „Sabin Drăgoi“ ajung artişti? Îmi poţi da câteva nume de absolvenţi ai liceului care au ajuns nume importante, nume cunoscute public?

Evident, mă refer la perioada în care ai condus destinele acestui prestigios liceu.

– Liceul vocaţional îşi are utilitate în arcul pe care-l face dinspre preferinţă spre necesitatea pieţei muncii. În proporţie de peste 75% absolvenţii preuniversitarului artistic devin după absolvirea universitarului, exponenţi fervenţi ai artei. Peste 60% din membrii Corului Academic al Filarmonicii de Stat  Arad sunt absolvenţi ai liceului, cam acelaşi procentaj se regăseste şi în orchestra instituţiei profesioniste.

Cei patru instrumentişti cooptaţi în Orchestra Naţională de Tineret Bucureşti sunt spre bucuria noastră absolvenţii promoţiilor de după 1990 – anul reînfiinţării – trompetistul Barbu Bogdan, violistul Marcel Cameniţă, trombonistul Sergiu Bacoş, cornistul Valentin Gavrilă. Corpul profesoral de specialitate din Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” este structurat în proportie de 90% pe foştii absolventi ai liceului, avantaj incontestabil pentru colectivul didactic, performanţele aşteptate şi obţinute.

Lucian Nagy, instrumentist deosebit, declarat in 2010 saxofonistul anului la Sibiu-Festival International de Jazz- a absolvit specializarea clarinet în liceul arădean, fiind acum apreciat pe coordonate internaţionale, dar aducând continuu bucuria muzicii sale pe podiumul arădean.

Adela Zaharia – soprană, angajată a Operei din Berlin, s-a specializat în liceu în zona studiilor teoretice, iar frumusetea glasului a descoperit-o alături de soprana Mihaela Ispan – solistă a Operei Naţionala Române, arădeancă de origine, pe atunci profesoară a şcolii noastre.

Radu Sinaci – doctor în muzică, violoncelist la Orchestra Naţională Radio, membru în Formatia „Violoncelissimo” condusă de maestrul Marin Cazacu, onorează şcoala prin întreaga sa activitate dedicată instrumentului, dar şi căutării muzicologice.

Cosmin Ifrim – tenor – angajat al Operei din Viena deşi nu a absolvit liceul vocaţional arădean, a beneficiat de îndrumarea maestrului Doru Şerban în drumul său spre cariera internaţională.

Surorile Emanuela şi Marciana Buta, violoniste ce profesează actualmente în Anglia, s-au format în Arad la clasa de specialitate a doamnei Ana Ceapă şi a domnului Marius Teohari, asemeni lui Dorinel Tucă ce este şi el violinist arădean cîştigat de orchestrele engleze.

Georgiana Teohari Vidican, profesoară de pian în Germania este deja a doua oară declarată „Omul muzicii” (2014 şi 2015) în Manheim, localitatea unde profesează.

Artele vizuale au câştigat în vigoare prin dr. Călin Lucaci, profesor la Facultatea de design Arad, Anca Şerban, sculptor şi cadru didactic la Facultatea de arte Timisoara, Ovidiu Moldovan, sculptor, actualmente profesor la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi”, Simona Popa, Claudia Crişan pictoriţe formate de doamna profesoară Lia Kocsis Josan, momentan bucurând cu talentul lor lumea culorii americane. Irina Ternauciuc sculptor devine designer de renume internaţional, Ovidiu Petroman sculptor, conduce un foarte apreciat atelier de finalizare în bronz a lucrărilor ce pot schimba ambientul unei localităti. Andreea Bereneat, Dacian Giura, Sergiu Avrămuţ, trei pictori remarcaţi în viaţa artistică arădeană împreună cu tânărul lor coleg, sculptorul Camil Păcurar conduc deja destine artistice în Liceul de Artă „Sabin Drăgoi”.

Doriana Tudoran – flaut şi voce – Marcel Moldovan şi Alexandru Unc – percutişti şi-au găsit bucuria muzicii în zona show – biz-ului romănesc şi internaţional, alături de Mihai Ardelean ce în acelaşi domeniu schimbă flautul cu orga. Profesionalismul lor este pentru toţi şi exemplul deschizătorului de drum, ce găseste noi valenţe pentru tot ce a învăţat în şcoală şi facultate. Iuliana Tătar, Ioana Luguzan soliste vocale, Cosmin Dema, fraţii Uncu, Petrică Spinare, Florin Gherghel, au ales respectul tradiţiei folclorice, fiind la ora actuală prezenţi, cu valoare de promotori în viaţa artistică a judeţului nostru.

– Sabin Drăgoi, nume pe care şi l-a asumat şi liceul de arte din municipiul nostru, este născut într-o localitate din judeţul Arad. Compozitorul Sabin Drăgoi este tatăl actorului Mişu Drăgoi şi totodată bunicul sociologului Călin Drăgoi. Soţia lui Mişu Drăgoi, pe nume Elena Drăgoi a fost, de asemenea, actriţă la Teatrul Clasic „Ioan Slavici“ Arad. Ea a fost Bunica din filmul „Dumbrava minunată“ a regizorului Gheorghe Naghi, jucând alături de cunoscutul Ernest Maftei, zis Bădia.

Silvia Demian, această familie ilustră de intelectuali arădeni a vizitat vreodată liceul care le poartă numele? Ai cunoscut personal pe vreunul dintre membrii familiei Drăgoi?

– Călin Drăgoi este cel ce a vizitat în repetate rânduri liceul, recent a participat la deschiderea Olimpiadei Naţionale de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei, organizată de liceul nostru, reuşind să prezinte tinerilor artişti din întreaga ţară personalitatea bunicului lui, maestrul Sabin Drăgoi. Aprecierea familiei vis-à-vis de existenţa şcolii s-a concretizat în donaţia prin care masca mortuară a celui ce a fost Sabin Drăgoi este prezentă în sala de festivităţi a şcolii. Mândria de a o avea se combină, evident, cu datoria de a respecta personalitatea, dar şi locul maestrului în viaţa artistică romănească, luând totul sub forma de exemplu ce trebuie valorat.

– Încă din copilărie ai fost atrasă de artă, tatăl tău fiind profesor de muzică.

În ce măsură ţi-a influenţat viaţa această mare pasiune? Dacă nu ar fi muzica, ce ar fi?

demian decupat– Incontestabil exemplul tatălui a fost esenţa alegerii mele. Drumul spre decizia finală însă a fost sprijinit de două profesoare de pian, Tanti Kati-Ecaterina Tulbure Şimonca şi Tanti Aniko-Aniko Donath, ce fiecare în parte au încurajat decizia în diverse momente ale celor zece ani de „alfabet spre facultate”. Mama – prin fineţea ei – a fost cea care a eliminat asperităţile inerente anilor de început. Ea ar fi sprijinit şi dorinţa mea de a fi balerină, dar nu a agreat plecarea timpurie de acasă (liceul de coregrafie era la Cluj!!!)

– La un moment dat – spre surprinderea generală – ai candidat ca independentă pentru un loc în Consiliul Local Arad.

Te simţi implicată în viaţa cetăţii, ca cetăţeană?

– Muzicienii au o doză imensă de visare!!! Candidatura – ca independent – viza ARAD, CAPITALĂ CULTURALĂ 2020! Sigur că mă simt implicată in viaţa cetăţii, aici am crescut, doar aici tata a fondat Corul Academic al Filarmonicii; alături de maestrul Nicolae Brânzeu conduce instituţia spre concertul din 1950, iunie cu Simfonia a lX –a Beethoven, aici Tati a dirijat în stagiunea de vară oferită arădenilor iubitori de operetă – cu Tatiana Roşculeţ, Nicolae Stan, Alexandru Fărcaş dar şi Ion Dacian. În esenţă, cei peste 2.500 de arădeni ce mi-au oferit semnăturile necesare candidaturii au fost confirmarea deciziei corecte, dar… am mulţumirea continuării proiectului ca efort „al cetăţii”.

– Sunt sigur că eşti la curent cu situaţia „jenantă“, ca să folosesc un eufemism, de la Filarmonica de Stat Arad, unde artiştii nu se înţeleg cu directorul-doctor Alin Văcean. Acest director a fost profesor la Liceul de Arte „Sabin Drăgoi“, deci cunoşti bine „părţile“.

Cum vezi tu rezolvată această „bubă culturală“ a Aradului?

– Da, o întrebare ce ne frământă pe mulţi şi de mult. Indiscutabil singura soluţie este sistarea contractului managerial actual. Iată de ce:

– rolul managerului este de a asigura condiţia optimă de muncă şi afirmare a celor din subordinea sa. Condiţia optimă înseamnă în primul rând acoperirea compartimemtelor cu instrumentiştii sau vocile necesare, măcar în procentaj mediu. Ori la ora actuală sunt compartimente complet libere  – la instrumente – sau cu un efectiv de sub 25% la cor. Dacă în 1948 cifra de pornire a orchestrei era de peste 50 de instrumentişti, acum sunt sub 35. Dacă la aniversarea de 10 ani de la înfiinţarea Filarmonicii de Stat Arad (1958) suma artiştilor instrumentişti şi corişti – era de peste 220 – acum este sub 40% din cifra anilor de început. (…???)

Afirmarea instituţiei înseamnă turnee naţionale, internaţionale, CD-uri cu imprimări din concerte deosebite, critici muzicali prezenţi în viaţa instituţiei. Nu ştiu să fie!!!

– rolul managerului este asigurarea unui climat optim de afirmare a valorii instituţiei. Aici ştiu şi prea ştim că nu este!!!

Dar şi asta ştiu, şi poate ar trebui să ştim, că nu e cazul să evidenţiem schimbarea a trei manageri în Filarmonică, în timp ce nu evidenţiem schimbarea a 4 manageri în cealaltă instituţie profesionistă de artă, Teatrul Clasic „Ioan Slavici “ Arad. Dorinţa de apreciere a valorii nu poate fi niciodată un păcat!

– Aradul candidează pentru Titlul de „Capitală Culturală Europeană-2021“. Ce părere ai despre acest demers, ce şanse are Aradul ca să obţină acest titlu?  

-. Toti cei ce simţim vibraţia Aradului sperăm în realizarea proiectului ARAD, CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ-2021. Dacă toţi simţim şi FACEM CEVA pentru proiect, văd deja bucuria lacrimii din colţul ochiului.

DECI…. SĂ FACEM CEVA!!!! ACUM ŞI DIN TOATĂ PUTEREA SUFLETULUI NOSTRU!!!