Şcoala Gimnazială „Patrichie Popescu“, sub „asediul“ reabilitărilor exterioare

scoala BataÎn această perioadă Şcoala Gimnazială „Patrichie Popescu“ Bata este obiectul unor ample lucrări de reabilitare exterioară.
Reabilitări exterioare majore
Primarul comunei Bata, Ion Micurescu ne descrie despre ce operații este vorba: „vom reface total acoperișul, vom monta unul nou, tot țiglă; apoi vom face și lucrări de  anvelopare exterioară și izolare termică – inclusiv a aco­perișului. Apoi se va face și revizuiri la centrala termică, la grupurile sanitare de interior și la magazia de depozitat lemne. Se va realiza și o centură de beton gen trotuar în jurul clădirii. Şcoala este veche, este de la începutul secolului trecut, dar este mărită, firește. Tot aici a învățat și tatăl meu carte. Costurile acestor lucrări vor fi acoperite din bugetul local –totul va costa circa două miliarde lei vechi. Deoarece noi am prevăzut acești bani de anul trecut în bugetul pe anul acesta vreau să vă spun că vom finaliza aceste lucrări în termen, adică până la 1 septembrie.”
Școala poartă un nume ilustru
Personalitate marcantă a zonei de sud-vest a ţării, Patrichie Popescu (din botez Porfirie), profesor de seminar şi arhimandrit s-a născut la 17 septembrie 1809, în Bata, în familie de preot. Chiar dacă activitatea ulterioară şi-a desfăşurat-o mai mult în zona Ti­mişoarei şi a Aradului, trăitorii din zona sa de baştină au vrut să-i cinstească realizările, dând numele său şcolii generale din comună. Dar să vedem foarte pe scurt cine a fost Patrichie Popescu. Studiile gimnaziale Patrichie Popescu şi le-a făcut la Arad şi Timişoara, cele filosofice la Seghedin, juridice la Universitatea din Pesta iar teologice la Arad (1835-1837).
S-a călugărit în Mănăstirea Hodoş-Bodrog (1838), devenind pe rând: profesor la Institutul Teologic din Arad şi catehet al elevilor ortodocşi români de la Gimnaziul de stat din Arad (1839-1844), profesor de Limba română la Seminarul Teologic din Carloviţ (din 1844).
A fost hirotesit arhimandrit în 1848 iar după alte etape a ajuns locţiitor de episcop (administrator) al Episcopiei Aradului (1850-1853). Fiind înlăturat de Sinodul episcopesc sârb din Carloviţ de la alegerile de episcopi din 1852, a devenit egumen al mănăstirii sârbeşti Gher­gheteg (1853 – 1862). A murit  la 29 august/10 septembrie 1862, în mănăstirea Gherghetteg.



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni