Claudius (41 d.Hr.- 54 d.Hr.). Împăratul şi Colonizatorul

Tiberius Claudius Caesar Augustus Germanicus sau Claudius cum este ştiut mai bine a fost un împărat roman din dinastia Iulio-Claudiană, fiul lui Drusus, politician şi militar al Imperiului şi Antonia Minor, Claudius s-a născut la Lugdunum (Lyon), Galia, fiind primul împărat roman născut în afara Imperiului.

Bolnăvicios, neîndemânatic  şi cu o aparenţă nu tocmai atrăgătoare, nu a fost implicat în viaţa publică, familia imperială a Romei l-a desconsiderat total. Toate aceste defecte l-au salvat de la soarta tragică a altor nobili romani din perioada împăraţilor Tiberius şi Caligula, nefiind considerat un potenţial pericol. Supravieţuirea lui a condus la a fi declarat împărat de către Garda Pretoriană după asasinarea lui Caligula, fiind în acel moment ultimul supravieţuitor al familiei sale.

Întronarea sa a venit pe neaşteptate, în data de 24 ianuarie, anul 41 d.Hr. când a fost descoperit tremurând de frică în Palatul Imperial de către un soldat, Garda Imperială declarându-l împărat în data de 25 ianuarie.

În ciuda lipsei sale de experienţă, Claudius s-a dovedit a fi un administrator foarte abil şi eficient. A fost de asemenea un bun arhitect, realizând construcţia multor drumuri, apeducte şi canale de-a lungul Imperiului Roman.  Tot în timpul administraţiei sale, Imperiul Roman a început cucerirea Britaniei în anul 43. Totodată, având înclinaţii spre Drept, a prezidat multe procese publice şi a publicat aproximativ 20 de edicte zilnic.

Fiind văzut vulnerabil de-a lungul domniei sale, în special de către nobilime, Claudius a fost forţat pentru a-şi menţine puterea să anihileze foarte mulţi senatori, aceste evenimente aducându-i prejudicii în rândul istoricilor antici.

Politica lui Claudius a dus la creşterea puterii împăratului asupra trezoreriei imperiului şi în administraţia provincială şi a dat autoritate în domeniul financiar propriilor guvernatori în provinciile senatoriale.

Din punct de vedere militar, decizia lui din 43 de a invada Britania, traversarea Tamisei şi cucerirea cetăţii Camulodunum (Colchester) au avut rol de a creşte popularitatea sa în rândul armatei. Dar preocuparea cu influenţa anti-romană a druizilor, care a încercat să o suprime în Galia şi înclinaţia spre extinderea frontierelor au fost alte motive. Claudius a delegat o colonie de veterani la Camulodunum şi a înfiinţat un regat-client  pentru a proteja graniţele Imperiului; aceste însă s-au dovedit a fi problematice, cum a fost revolta din 47 a regelui client Prasutagus şi după aceea revolta soţiei acesuia Bodiceea.

De asemenea, de-a lungul domniei sale, a anexat Mauritania (41-42) în Nordul Africii, care a împărţit-o în două provincii (Caesariensis în est şi Tingitana în vest), Licaonia în anul 43 şi Tracia în anul 46, în 49 a anexat Iturea la Siria. A susţinut controlul roman asupra Armeniei,  a avut grijă să nu implice imperiul în conflicte majore cu germanii şi parţii, dar în 52 a ales să ia partea celor care au fost pentru războiul cu Parţia, lăsând o situaţie delicată succesorului său.

Moartea lui Claudius a avut loc în anul 54 ca urmare a otrăvirii, conform istoricilor antici care o învinuiesc pe ultima sa soţie Agrippina, deoarece cei doi au fost mai tot timpul în conflict în ultimele luni a vieţii împăratului. Anumiţi istorici contemporani au atribuit moartea sa bolii sau a vârstei sale înaintate.

Vorbe celebre rostite de Claudius:

„Nu spune întotdeauna ce ştii, dar întotdeauna să ştii ce spui“

„Nimeni nu e liber dacă nu este stăpân pe sine“

„Nimeni nu este mai mizerabil decât persoana care vrea totul şi nu poate face nimic“



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni