Traian, Optimus Princeps

Marcus Ulpius Traianus, a fost un împărat roman între anii 89 şi 117 d.Hr, cunoscut ca un conducător binevoitor , domnia sa este cunoscută ca urmare a proiectelor publice benefice pentru populaţia imperiului, a imbunătăţirii sistemului de drumuri, construcţia de apeducte, băi publice şi extinderea portului din Ostia. Pe lângă administraţia, Traian a fost şi un foarte bun lider militar care a câştigat trei mari conflicte care au adus Imperiul Roman la cea mai mare extindere teritorială din istorie.

După ce a scăpat nevătămat din revolta Gărzii Pretoriene, împăratul Nerva începând să se gândească la propria lui moarte şi neavând copii s-a gândit să adopte un urmaş. O alegere uşor de făcut, el alegând pe Marcus Ulpius Traianus, guvernatorul Germaniei Superioare, un om iubit în special de către legiuni. În 27 ianuarie când Nerva a murit din cauze naturale, Traian a fost numit împărat de către Senat, fiind al doilea împărat din cei numiţi „Cei cinci împăraţi buni“. Traian la rândul lui provine dintr-o familie cu o bună reputaţie militară, tatăl sau, Marcus Ulpius Traianus, a fost comandant în războaiele romano-iudaice din 67-68.

După ce a fost numit împărat, Traian nu s-a întors imediat la Roma, în schimb a inspectat frontierele de pe Rhin şi Dunăre din cauza ameninţării dacilor, dar şi pentru a testa legiunile loiale încă lui Domiţian. În Roma a intrat abia în vara anului 99; intrarea a fost făcută pe jos.

Deşi a păstrat relaţii bune cu Senatul, Traian a fost considerat cu conducător absolut dar nu în acelaşi sens ca şi Domiţian sau chiar cu precedecesorul său direct Nerva. În ciuda faptului că istoricii îl consideră un împărat chibzuit şi blând, pasiunea lui de război (fiind şi un bun războinic) la adus în trei mari conflicte, două cu dacii şi unu cu parţii.

Primul confict cu dacii a Imperiului Roman a avut loc pe vremea lui Domiţian încheiat cu o pace ruşinoasă pentru romani. În 101 Traian a părăsit Roma pentru a ataca Dacia, administrându-le o înfrângere la Tapae. După un al doilea atac eşuat, au căzut la pace. De data aceasta în schimb regele dacilor, Decebal a fost forţat să cedeze teritorii la nord de Dunăre, dar cunducătorului dac nu i-a stat în fire să respecte un angajament. În 105, Traian a fost nevoit să se întoarcă la nord de Dunăre pentru a rezolva problema cu dacii odată pentru totdeauna. Din păcate pentru Decebal de data aceasta, mulţi din aliaţii săi l-au părăsit. După ce regele dac a fost înfrânt, romanii au mărşăluit până în capitala dacă la Sarmizegetusa, unde au pus mână pe întregul tezaur care l-au trimis la Roma. Decebal de frică să nu fie capturat s-a sinucis iar capul său a fost trimis la Roma. Ca urmare a celor două războaie daco-romane, câştigate definitiv de Traian, regatul dac a fost inclus definitiv în Imperiu Roman, iar pentru a preveni eventuale răzvrătiri, Dacia a fost „golită“ de o populaţie de jumătate de milion de locuitori şi înlocuiţi cu colonişti romani, fiind transformată în „ţara de romani“ sau România modernă. După ce Traian s-a întors victorios la Roma, a sărbătorit cu o series de lupte de gladiatori, participând aproximativ 10.000 de gladiatori, soldându-se cu moartea a peste 11.000 de animale.

Pentru următorii şase ani în Imperiu a fost pace până în anul 114 când a început războiul în est cu parţii. Traian a părăsit Roma pentru ultima dată fără a se mai întoarce vreodată. Cauza războiului dintre romani şi parţi a fost instalarea pe tronul Armeniei un om de-al parţilor, ceea ce i-a deranjat pe romani, Armenia fiind un stat-client al Imperiului. Prin intervenţia lui Traian, Armenia a devenit o provincie romană.

Armata romană a continuat campania spre est, anexând Mesopotamia şi capitala parţilor, Ctesiphon. Sub conducerea lui Traian, astfel, Imperiul Roman a avut cea mai mare extindere, întinzându-se din Scoţia până la Marea Caspică.

Spre final a avut parte şi de două rebeliuni, în Mesopotamia, în anul 117, unde Traian a fost rănit de o săgeată, după care o revoltă a populaţiei iudaice din Cirenaica care s-a răspândit în Egipt şi Siria, dar când au început problemele la graniţele de nord, Traian s-a hotărât să se întoarcă la Roma, lăsând armata în Siria. În drumul spre casă a murit de boală (alţii suspectează că ar fi fost otrăvit) la Selinus în Cilicia în data de nouă august 117. Trupul său a fost incinerat şi dus la Roma unde l-au pus într-o urnă la baza Columnei sale, Columna lui Traian.

Traian a lăsat în urmă o populaţie mulţumită, Columna lui Traian şi Forumul lui Traian, o îmbunătăţire a nivelului de trai, a comerţului şi a politicii Imperiului. Tuturor împăraţilor la întronare li se spunea să fie „mai fericiţi decât Augustus şi mai buni decât Traian“ .



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni