„Cetatea Veche” de la Sântana – cea mai mare fortificaţie antică din judeţul Arad

Fortificaţia de pământ de la Sântana „Cetatea Veche” intră pentru prima dată în atenţia autorităţilor austriece la sfârşitul secolului al XVIII-lea, cu ocazia întocmirii primei ridicări topografice militare a regiunii. Ulterior, pe parcursul secolului al XIX-lea, numeroşi cărturari locali amintesc în operele lor acest sit, toţi fiind fascinaţi de dimensiunea impresionantă a acestuia.

Prima descriere mai amplă a acestui monument arheologic, însoţită de consideraţii istorice, este oferită în 1882 de istoriograful Sándor Márki, care atribuie fortificaţia avarilor. Confirmarea importanţei oferite în epocă „Cetăţii Vechi” are loc în primăvara anului 1888, când lucrătorii ce amenajau terasamentul căii ferate Arad-Oradea (care trece prin mijlocul sitului), scot la lumină un tezaur compus din 11 de piese din aur. De remarcat faptul că de la Márki şi până la mijlocul secolului al XX-lea nici un alt specialist nu s-a mai ocupat în mod serios de fortificaţia de la Sântana.

Curentul istoriografic ce atribuia fortificaţia epocii avare avea să se schimbe în urma unei cercetări de teren efectuate de către arheologii arădeni E. Dörner şi M. Rusu în primăvara anului 1952. Aceştia au descoperit la suprafaţa fortificaţiei artefacte datate în epoca bronzului. Ca urmare a noilor interpretări cronologice asupra fortificaţiei de pământ, în vara anului 1963 un colectiv de arheologi format din M. Rusu, E. Dörner şi I. Ordentlich şi-a propus o amplă sondare a sitului. Cel mai important rezultat al acestor cercetări a fost că pentru prima dată specialiştii ajung la concluzia certă că fortificaţia a fost construită la sfârşitul epocii bronzului, deci undeva între anii 1.500 şi 1.000 a.Chr.

Intenţia de a relua cercetările la „Cetatea Veche” a început să se concretizeze pe parcursul anului 2008, când au fost desfăşurate o serie de prospecţiuni. Noua echipă de cercetare, formată din mai mulţi specialişti, avea să dezvelească pe parcursul anului 2009 o porţiune din sistemul de apărare al fortificaţiei. Cele două obiective principale ale noilor săpături arheologice au fost datarea exactă a întregului sit şi identificarea modalităţii de construcţie a fortificaţiei din pământ. Dacă datarea în intervalul cronologic 1.400-1.200 a.Chr. a sistemului de apărare nu a reprezentat o surpriză, stabilirea exactă a modalităţii de ridicare a valului de pământ şi a dimensiunilor acestuia este adevăratul câştig al cercetărilor arheologice. Astfel, în urma acestor cercetări, dar şi a altora desfăşurate până în 2015, putem preciza că întreaga fortificaţie ocupă 81,2 hectare (812.000 m2). De asemenea, trebuie precizat că sistemul defensiv este format dintr-un şanţ de apărare cu o deschidere de 10 m şi o adâncime de aproape 3 m, dar şi dintr-un val construit din pământ bătut, lemn şi piatră, ce a păstrat o lăţime de 27 m şi o înălţime de 2,5 m. Pe coama valului, unde ne aşteptam să găsim palisada de lemn fără de care valul nu ar fi avut rolul funcţional pentru care a fost ridicat, am avut surpriza să descoperim un zid din lut; acesta s-a mai păstrat pe o înălţime de circa 40 cm şi o grosime de aproximativ 80 cm.

Atât cercetările vechi cât şi cele recente confirmă ipoteza conform căreia „Cetatea Veche” de la Sântana a reprezentat un important centru de putere al finalului epocii bronzului. Această afirmaţie se sprijină pe dimensiunile impresionante ale fortificaţiei, pe numărul mare de obiecte de prestigiu confecţionate din aur şi din bronz descoperite în interiorul fortificaţiei şi, nu în ultimul rând, pe sistemul elaborat de construcţie al fortificaţiei.

Lumea din care fac parte cei care au ridicat această monumentală fortificaţie începe să se dezvăluie treptat ca fiind una complexă, în care prestigiul şi puterea anumitor personaje par să domine piesajul societăţii. Rolul pe care „Cetatea Veche” l-a avut în acest sistem social pare a fi unul important, iar prosperitatea de care s-au bucurat locuitorii fortificaţiei nu este întâlnită în multe comunităţi contemporane din regiunea intracarpatică.

Victor Sava

 

 

Explicaţii fotografii:

  1. Artefacte de aur descoperite în 1888.
  2. Artefacte de bronz descoperite în fortificaţie (foto Victor Sava).
  3. Şanţul de apărare al fortificaţiei (foto Victor Sava).
  4. Valul de pământ şi zidul din lut de pe coama acestuia (foto Victor Sava).
  5. O parte a valului de pământ (foto Victor Sava).
  6. Zidul din lut de pe coama valului (foto Victor Sava).
  7. Şanţul de apărare al fortificaţiei (foto Victor Sava).
  8. Aspect din timpul cercetărilor (foto Victor Sava)
  9. Aspect din timpul cercetărilor (foto Victor Sava).
  10. Fotografie aeriană a fortificaţiei (foto Dan Ştefan).
  11. Reconstituire grafică a unei porţiuni din sistemul de fortificare (reconstituire Radu Oltean, Victor Sava, Florin Gogâltan).



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni

  • Torok Zsolt

    Ce minune! Dovezi clare ca noi maghiarii am fost primii pe aceste meleaguri stramosesti.