Aşezare din epoca bronzului pe traseul autostrăzii: printre altele, a fost descoperit un vas pentru făcut untul

Epoca târzie a bronzului (aprox. 1500-1000 a.Chr.) din judeţul Arad şi arealul învecinat se remarcă în special prin complexitatea manifestărilor și prin spectaculozitatea descoperirilor. Pentru a exemplifica succint, amintesc marile fortificaţii construite din pământ şi lemn de la Sântana „Cetatea Veche”, Corneşti „Iarcuri” şi Munar „Wolfsberg/Dealul Lupului”. Acestora li se pot adăuga bogatele cimitire de la Felnac „Complexul Zootehnic” şi Pecica „Situl 14”, dar și întinsele aşezări de la Şagu „Sit A1_1”, ori Pecica „În Vii”. Pe lângă toate cele evocate, bunăstarea comunităţilor din arealul luat în discuţie este reflectată prin tezaurele de aur descoperite la Sântana, Firiteaz, Carani, Alioş, cât şi prin numeroasele depozite constituite din artefacte de bronz descoperite la Lipova, Igriş, Pecica, Sâmpetru German, ori Zimandu Nou.

Atât majoritatea cercetătorilor, cât şi publicul sunt atraşi de fenomene spectaculoase ale arheologiei, precum cele descrise mai sus, din motive lesne de înţeles. Cu toate acestea, complexitatea și diversitatea unei societăți poate fi demonstrată și prin unele descoperiri ce sunt considerate minore, dar care oferă informații bogate cu privire la viața cotidiană a unei comunități. Tocmai de aceea am decis să prezint în cele ce urmează un vas în formă de butoi, cu proeminenţe pe interior, descoperit în urma săpăturilor de salvare desfăşurate în așezarea datată la sfârșitul epocii bronzului de la Șagu. După cum se va vedea, voi încerca să arguentez în favoarea utilizării vasului cu pricina în procesul de producere a untului. Din punctul de vedere al contextului descoperirii, vasul a fost identificat spart, într-o groapă circulară, cu diametrul de aproximativ un metru

 

Urmele unei aşezări întinse şi bogate

Pe parcursul anului 2010 a fost întreprinsă o amplă săpătură de salvare, datorită începerii lucrărilor de construcție a Autostrăzii Arad-Timișoara. Ca urmare au fost descoperite numeroase urme ale unei întinse şi bogate aşezări din epoca târzie a bronzului. Acestă aşezare preistorică a fost denumită de către arheologi Şagu „Sit A1_1”.

Situl preistoric de la Şagu a reprezentat o reală surpriză. Ca urmare a cercetărilor efectuate au fost descoperite numeroase urme ale activităţii cotidiene, dar şi dovezi ale practicării metalurgiei sau ale prelucrării ceramicii. Prin modalitatea acribică de documentare, dar şi prin cantitatea de artefacte şi contexte arheologice identificate, aşezarea de la Şagu reprezintă unul dintre cele mai importante obiective arheologice din judeţul Arad.

 

Opinii privind utilizarea vasului

Cu toate că vasele cu proeminențe pe interior au fost deseori tratate în literatura de specialitate încă nu se cunoaște în totalitate destinația acestora. De-a lungul timpului au fost vehiculate diverse opinii: de la folosirea acestora în procesul de producere a untului, păstrarea laptelui, ori a fermentației unor băuturi alcoolice. A mai fost sugerată și posibilitatea ca astfel de vase să fi fost utilizate la prepararea și conservarea unor alimente. Recent a fost expusă posibilitatea utilizării mutifuncționale „în activităţile casnice (conservare prin saramură, fermentare etc)”.

Dintre toate opiniile expuse în literatura arheologică cea mai des întâlnită, pentru care deţinem cele mai multe analogii etnografice şi pare cea mai bine închegată argumentaţie, este cea conform căreia vasele de acest fel erau folosite la producerea untului; deși nu pot fi respinse nici alte opinii cu privire la funcționalitatea acestui tip de vas.

După cum bine se ştie, untul este un produs secundar al laptelui obţinut prin agitarea smântânei. Încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea cercetătorii au susţinut existenţa în preistoria spaţiului intracarpatic a unor recipiente caracteristice folosite pentru obţinerea untului. În ultimul timp atât numărul crescând de recipiente de acest fel, cât şi interesul unor specialiști a făcut ca acest subiect să devină cunoscut în lumea arheologică.

Argumentele în favoarea obţinerii untului încă din epoca eneolitică sunt în principal de ordin comparativ şi se bazează pe diverse modele etnografice. Unul dintre studiile etno-arheologice care m-au convins că vasul de tip butoi descoperit la Şagu putea fi folosit la producerea untului, face referire la procesul de preparare a produselor lactate din Anatolia. În acest studiu, T. Takaoğlu discută problematica preparării untului şi a vaselor de tip butoi preistorice în contextul unor analogii moderne din estul Anatoliei. Trebuie precizat că astfel de vase ceramice sunt încă folosite la prepararea untului în regiunea amintită.

O ultimă remarcă asupra vasului de la Şagu, dar şi asupra celorlalte vase de acest tip datate la finalul epocii bronzului, ar fi raritatea cu care apar în contextele arheologice. Cauzele acestui fapt pot fi multiple, de la utilizarea untului în contexte legate de sfera sacratiltăţii şi până la apanajul unei elite, dar acestea cu greu pot fi demonstrate la nivelul actual al cercetării.

Victor Sava



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni