Memorialul victimelor comunismului și al rezistenței: omagiu scriitorului arădean Viorel Gheorghiță

14 august 2016 reprezintă ziua însemnată cu roșu, cea mai importantă,  în calendarul evenimentelor personale speciale de după eliberarea din dictatura comunistă. Zeci de ani mi-am dorit să merg în pelerinaj la Sighet, să mă închin, să aprind o lumânare pe locul unde au fost chinuite și sacrificate personalități româ­nești ce și-au mărturisit credința și au luptat până la sacrificiu pentru România.
Am fost la Sighet. Mi-am încărcat sufletul cu durere și mi-am revăzut amintirile, momentele dureroase din viața mea când, în urmă cu 70 de ani, la Dezna, am fost martor și părtaș la chinurile suportate de bunica atunci când  le-a fost percheziționată casa. Bunicul, preotul Cornel Bodea, era arestat și lipsea dintre noi.
În temnița de la Sighet există mărturiile a mii de cazuri ase­mănătoare, mii de oameni sacrificați, ale căror fotografii și nume încrustate în piatră vor depune mărturie veșnică. Atât de sa­mavolnic, de crud, de sadic şi de criminal a fost regimul comunist impus în România încât românii
i-au chinuit și omorât pe români din ordinele unui regim impus cu baioneta. Comunismul a fost ca un drog ce a otrăvit sufletele hahalerelor, ale torționarilor ce s-au vândut pentru un blid de linte. Aceștia au fost călăii.
După 1993 închisoarea de la Sighet a fost reconstruită, devenind locul celui dintâi memorial al victimelor comunismului din lume. Proiectul, prezentat de  scriitoarea Ana Blandiana Consi­liului Europei, a fost luat de către acesta sub egida sa și înfăptuit de-a lungul anilor de Fundația Academia Civică. În 1997 Parlamentul României a declarat Memorialul Sighet „Ansamblul de interes național” , iar în 1998 Consiliul Europei l-a desemnat printre primele trei locuri ale memoriei europene.
Am parcurs cu evlavie şi înfiorat întreg ansamblul temniței – parter și două etaje, întrând în fiecare celulă, și terminând cu Aleea Sacrificaților. Într-o celulă, printre miile de documente și
fotografii din tot Memorialul, privirea s-a oprit, ca un făcut, la Viorel Gheorghiță, poetul nostru. Într-atât m-a impresionat momentul acesta încât la terminarea vizitei am aprins două lumânări: una pentru toate victimele, și cealaltă pentru poetul arădean care 17 ani a fost chinuit.
Poet, eseist şi publicist, Viorel Giorgiță (numele său real), s-a născut la 27 septembrie 1922, în localitatea Gurahonț din judeţul Arad, şi a murit pe 30 septembrie 2005, la Arad. Școala primară a făcut-o în Gurahonț, apoi a urmat Școala Normală „Dimitrie Țichindeal” din Arad. A fost absolvent al Colegiului „Sfântul Sava” din București. A urmeat Academia Teologică Ortodoxă din  Arad, apoi Facultatea de Litere și Filozofie Cluj (studii neterminate din cauza arestării în 1948, soldată cu o condamnare și cu detenția care a durat până în 1964). După elibe­rarea din detenție în 1964 a lucrat ca tehnician în construcții, domeniu de activitate din care s-a şi pensionat. A fost membru al Uniunii Scriitorilor și membru al Asociației Foștilor Deținuți Po­litici din România.

Om cu o cultură absolut fabuloasă, posesor al unui spirit critic de o rarisimă luciditate şi de o precizie dezarmantă, cu un extraordinar simţ al măsurii, al ritmului, al rimei şi al arhitecturii interioare a poeziei, a debutat literar foarte târziu, abia în 1985, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, cu un mic dar dens volum de poezii din cea mai dificilă specie poetică posibilă: sonetul. Volumul s-a numit „Ferestre şi oglinzi”, iar cine-l are e un om bogat.
Deşi impresionant ca fizic, Viorel Gheorghiţă a fost o pre­zenţă de o discreţie la fel de impresionantă, iar faţă de cuvintele limbii române avea un respect de-a dreptul religios. Poate că din aceste motive nici n-a mai publicat literatură, dar a publicat me­morialistică de cea mai bună calitate şi cutremurătoare – întru-aducere aminte şi întru neuitare: Et ego – Sărata-Gherla-Aiud, Editura Marineasa, Timișoara, 1994; Sub semnul ororii depline: Ree­ducare-Demascare-Procese, Editura Gardian, Timișoara, 1995; Eminescu – Destin-Conștiință, Viorel Gheorghiţă în dialog cu Emil Șimăndan, Editura Ioan Slavici, Arad, 2000; Să știi să suferi, Editura Mirador, Arad, 2000*.
* în volumul Literatura vestului apropiat – Dicționar biblio­grafic al membrilor Uniunii Scrii­­- torilor din România, filiala Arad, Editura Mirador, 2013,  autor Gheorghe Mocuța.