Omagiu la 144 de ani de la moartea eroului naţional – Avram Iancu

În noaptea de 10 spre 11 septembrie 1872, s-a stins din viaţă Avram Iancu, eroul naţiunii române, conducătorul Revoluţiei de la 1848 în Transilvania. Dimineaţa a fost găsit mort, cu mâinile sub cap, cu ochii abia închişi. Brutarul Ion Stupină, pe prispa casei căruia se culcase a anunţat autorităţile, vestea morţii Craiului Munţilor răspândindu-se în întreg Zarandul şi Munţii Apuseni. Baia de Criş, şi odată cu ea întreg ţinutul Zarandului, a trăit o dureroasă dramă umană şi naţională.

Corpul neînsufleţit a fost depus pe catafalc în casa avocatului Ioan Simionaşiu. în cursul dimineţii de 11 septembrie, fruntaşii români din conducerea Comitatului Zarand au constituit un „Comitet aranjator funebral” care a luat în grija sa răspândirea tristei veşti şi înmormântarea eroului naţiunii române. Printre membrii de frunte ai acestui comitet se aflau: Sigismund Borlea, George Secula, Nicolae Mihălţianu, Ioan Simionaşiu, Teodor Pop, Dumitru Popa.

Necrologul trimis, în aceeaşi dată, de către Comitetul funebral, apărut în revistele „Telegraful român” nr.74/1872 şi „Gazeta Transilvaniei” nr.69 / 1872, constituie un document de mare importanţă ce clarifică şi face lumină în cauza morţii lui Iancu. La casa-muzeu din Baia de Criş se află expus în fotocopie acest document, pe care îl redăm în continuare, respectând autenticitatea lui :

NAŢIUNEA ROMÂNĂ !

Cu inima durerosa face cunoscută încetarea din vieţia a preiubitului seu fiu AVRAMU IANCU, Prefectu, Generalu a Legiuniloru Române, în lupta pentru independenţia naţională dela anu 1848/49, defuncţiunea pre timpurie a urmatu astă di la 3 ore demaneţia, în Baia de Crişiu (distructului Zarandu) la anulu vieţei sele 48, în urma unui morbu de peptu. (s. n.)

                Corpulu defunctului se va înmormenta în ceminteriulu gr.or. din comuna Cebea la 13 /1 septembre 1872 cu ceremonialulu îndatinatu în Biserica orientale.

                Toţi fii naţiunei geloşi suntu poftiţi a participa la onorulu de a face parte din cortegiu funebralu.

                Memoria lui fie eternu bine cuvăntata iera zelulu seu nationalu să plane asupra natiunei binefacatoriu. Baia-de-crisiu, 11 Septembre 1872 Comitetulu arangiatoriu funebralu.

Prin grija avocatului Teodor Pop este transmisă în toată zona Munţilor Apuseni o adresă care menţiona data morţii Craiului Munţilor şi că va fi înmormântat în 13 septembrie 1872 la orele 3 la Ţebea. Tot cu acel prilej Prefectura hotăra ca, după ritul bisericesc, să se tragă clopotele şi la îngropăciune să se prezinte întreaga comunitate. Trei zile şi trei nopţi au tras clopotele bisericilor îndemnând la pelerinaj la Baia de Criş. La reşedinţa Comitatului, pe casa lui Simionaşiu, la hotel, au fost arborate drapele româneşti îndoliate.

Precizare: Se cunoaşte faptul că, după revoluţie, dezamăgit de nereuşita idealurilor sale, Iancu cutreiera meleagurile atât de îndrăgite de el, de la Vidra la Hălmagiu şi Baia de Criş, fiind atras de Ţara Zarandului, denumită şi Mica Românie (datorită Comitatului românesc existent aici). Cu două săptămâni înainte de moarte a fost internat la spitalul din Baia de Criş, unde în perioada 25 august – 6 septembrie 1872 a fost tratat de pneumonie (s.n.). spital care, în existenţa sa de peste 125 de ani, s-a bucurat de un prestigiu deosebit.

Deci, iată cauza morţii sale timpurii: peregrinările pe meleagurile noastre, prin intemperiile vremii, care l-au afectat fizic şi moral.

Am ţinut să fac această precizare pentru a înlătura orice suspiciune, variantă sau denaturare a adevărului.

Şi în acest an, Serbările Naţionale de la Ţebea,  de duminică 11 septembrie, precedate de ziua comunei Baia de Criş, prin acţiunile organizate, au adus un evlavios omagiu marelui erou – martir al neamului românesc.

 

Prof.Nicolae Cristea



Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni