Tactica „ienicerului” – înaintarea culturii „poliamorului” în societatea de astăzi

Cultura „poliamorului” şi-a găsit modul propriu de a supravieţui şi chiar de a înflori: prin controlarea a trei domenii esenţiale ale politicii publice, care îi aduc mari câştiguri în „convertiţi” de la cultura monogamiei. Aceste domenii sunt: educaţia copiilor, educaţia sexuală şi controlul programelor de sănătate pentru adolescenţi. Controlarea acestor trei domenii permite culturii „poliamorului” să pătrundă în cultura monogamiei şi, treptat, să o dezmembreze. Un ajutor substanţial este furnizat de industria divertismentului, care mai ales în zilele noastre, reprezintă o instituţie foarte puternică aliată culturii „poliamorului” şi îndreptată împotriva culturii monogamiei. Dominând educaţia copiilor, educaţia sexuală şi sănătatea adolescenţilor, cultura „poliamorului” reduce influenţa şi demontează autoritatea părinţilor, stând în calea eforturilor acestora de a-ţi forma copiii ca membri ai propriei lor culturi. Într-o pornire polemică, am putea afirma că poliamoriştii îi „răpesc” pe copii de la părinţii lor şi din cultura monogamiei tot aşa cum turcii otomani din secolul al XIV-lea răpeau băieţi de la populaţiile creştine pentru a-i forma ca luptători de elită în propria armată – ienicerii. Ori de câte ori poliamoriştii reuşesc să atragă un adolescent în activitatea sexuală printr-unul din programele lor de educaţie anti-monogamă, ei au capturat încă un „ienicer” şi au câştigat mai multe victorii în acelaşi timp: (1) Au iniţiat un adolescent în cultura „poliamorului” (deşi acesta nu ştie ce este în joc); (2) prin naşterile din afara căsătoriei sau avorturile care vor urma probabil, ei au destrămat o familie înainte de a se fi format, întărind statutul poliamoros al adolescentului sau al tânărului adult; şi (3) au atras tânărul în afara participării la sacru, căci adolescenţii odinioară religioşi care încep să practice cu regularitate relaţiile sexuale în afara căsătoriei tind să înceteze cinstirea lui Dumnezeu.

Poliamoriştii obţin toate acestea fără vreun atac deschis, direct. Programele lor se derulează „neobservate” şi sunt cu atât mai eficiente. Ei ştiu acest lucru şi sunt feroce în protejarea controlului pe care îl exercită asupra celor Trei Mari Programe (educaţia copiilor, sănătatea adolescenţilor şi educaţia sexuală), o ferocitate pe care nimic din cultura monogamiei nu o poate egala în intensitate şi în succes. De exemplu, în Statele Unite, dezvoltarea educaţiei pentru abstinenţă (adică a educaţiei monogame) în cursul ultimului deceniu, i-a împins imediat pe poliamorişti într-un masiv contraatac politic, ce a culminat cu succesul lor de câţiva ani prin care guvernul federal a eliminat fondurile destinate programelor pentru abstinenţă. Aceasta s-a întâmplat în pofida tuturor rezultatelor pozitive pe care educaţia pentru abstinenţă le-a produs în rândul adolescenţilor, incluzând reducerea numărului de avorturi, de naşteri în afara căsătoriei şi de cazuri de boli cu transmitere sexuală, precum şi sporirea performanţelor în educaţie.

 Va urma

 

Teofan Mada

Glasul Aradului

Portalul aradenilor de pretutindeni